Crimele care ne privesc în ochi

Unul dintre elementele disputate mai mult în surdină pe parcursul întrecerii pe ramură a echipelor de susţinere a candidaturii celor doi tovarăşi înscrişi în cursa ultimelor alegeri prezidenţiale a fost modalitatea de a aborda trecutul reptilian al întîmplărilor din Decembrie 1989. Au curs fluvii de cerneală roşie pe tema asasinatelor în masă comise de indivizi necunoscuţi, după descăunarea lui Nicolae Ceauşescu, dar românii n-au reuşit să facă un singur pas pe calea dezvăluirii adevărului. Dimpotrivă: martorii au dispărut unul după altul, care prin moarte naturală, care prin intimidare, senilitate ori servicii la schimb, multe fapte au fost prescrise, iar unii asasini, graţiaţi prin grija complicilor rămaşi în funcţii înalte.   Nu e un tur de forţă de logică elementară şi nici un mare secret: împiedicarea anchetei a fost comandată în permanenţă de responsabilii crimelor. Legendara incompetenţă a organelor de resort a constituit un dat natural ajutător, dar nu crucial. La 23 decembrie 2009, vestitul procuror Dan Voinea a acordat un interviu publicaţiei germane Die Welt, în cadrul căruia a declarat: „Nici pînă în ziua de astăzi nu s-a făcut dreptate miilor de victime ale Revoluţiei, pentru că nu se cunosc cei vinovaţi. Societatea şi clasa politică trebuie să se impună […]