Cristi Puiu – Fragmentarium

Un cartus de Kent si un pachet de cafea, care aduce a Jim Jarmusch Tentatia formei la mine e foarte mare. Dupa ce-am facut Marfa si banii, am intilnit oameni care spuneau: „Ce cacat de film! Iau camera, ii filmez pe baietii de la bloc si fac si eu un film ca asta!“. Foarte bine, faceti! Pare usor, la indemina… Atunci mi-am zis sa fac un film dupa toate regulile artei, dar chiar si-asa nu m-am putut impiedica sa nu intervin pe forma; cu doua miscari de aparat si tot am facut-o. Nu pot sa iau o reteta si sa ramin la ea. Cartea de bucate a cinema-ului La fel se-ntimpla cind gatesc. Am o carte de bucate elvetiana, si e acolo o reteta – pui pimiento (piept de pui cu sos de ardei iute, cu vin… in fine, o reteta). Daca respectam cantitatile de acolo, n-aveam nici o lingura de sos – macar cantitativ, nu pot sa nu intervin in reteta (desi si-n forma fac schimbari…). Ei, la fel e si cu filmul – nu pot sa ramin la dramaturgia in trei acte, cu doua plot point-uri si nu mai stiu ce la minutul nu stiu care. Nu ma […]