CRITICA. Roxana SORESCU, Lumea, repovestita

Roxana SORESCU Lumea, repovestita Editura Eminescu, colectia „Eseuri“, Bucuresti, 2000, 256 p., f.p. Nenea Anghelache are probleme cu o autoritate protectoare (tatal, zeul, inspectorul) si-si dezvolta un complex intreg, revers oedipian, Gore Pirgu zimbeste binevoitor din „Gura Chitului“ – sau Fomalhaut, steaua renasterii, cea mai joasa din constelatia Pestilor, contemplata de Vasile Lovinescu si de Pantazi –, Danila Prepeleac, Ivan Turbinca si Capra (cu trei iezi) tin prelegeri despre citeva tipuri de ambiguitate a limbajului, in timp ce Hortensia Papadat-Bengescu il citeste pe Maupassant. Balaita, Cartarescu, Otoiu si Mariana Ionescu plimba o oglinda de-a lungul drumului. Obosit, Eminescu se intinde putin pe o canapea. E vorba, stimati cititori, de un pre-text hermeneutic (André Scrima, daca e sa poarte un nume) sau de lume, repovestita. Nume de autori si de personaje se amesteca, se succed, dar mai ales se asociaza conform unui principiu declarat, acela de hipertext, preluat din limbajul calculatorului. In paradigma cu „opera deschisa“ si „orizont de asteptare“, hipertextul inseamna alegerea unei anumite cai de explorare (dintr-o multime data) a unei opere. Cu alte cuvinte, sarcina ordonarii informatiei – apanaj al exegetului pina acum – revine cititorului. Insa, pentru ca avem in fata o carte, nu un CD-ROM, unele […]