Criza in cuplul teatru-societate

Nimic mai stabil decit provizoratul, spune o vorba. Regula se aplica si perpetuei noastre tranzitii. Observatorii fenomenului cultural pastreaza inca reflexele inceputului. Continua sa salute initiative promitatoare, tineri de perspectiva, talente in afirmare. Cind, insa, un fenomen artistic se dezvolta de mai multa vreme, devin circumspecti si chiar parcimoniosi in aprecieri si analize. Consensul este, pentru o data, absolut. Nimeni nu pare sa remarce mersul accelerat al existentei noastre pe toate palierele. Cresterea si evolutia unei intreprinderi artistice se produc mult mai repede. Maturizarea si/sau esecul – dupa caz – apar intr-un interval ce nu depaseste trei-patru ani. A identifica si semnala, in timp real, etapele evolutive ale unui demers cultural imi pare o treapta obligatorie. Aceasta indreptateste si fundamenteaza solicitari ulterioare in sensul mult invocatei reforme in cultura, care sa permita si sa sprijine dialogul productiv si chiar schimbul intre sistemul institutionalizat si organizatiile non-guvernamentale. Pozitia si rolul celor din urma trebuie precizate. Ministudiul de caz schitat in continuare se refera, in principal, la calitatea unei astfel de prezente in peisajul cultural al Capitalei. Desigur, sper sa fie inteles si ingaduit ca atentia sa se opreasca in mod special asupra manifestarilor teatrale de data recenta. Fundatia Culturala TOACA intruneste […]