Cronica unei morti anuntate: postmodernismul (I)

A fost odata o adevarata frenezie culturala numita Postmodernism sau, cu un cuvint putin diferit, Postmodernitate. Pe atunci, volumele academice, dar si cele mai putin savante, arta inalta ca si produsele culturale de consum se straduiau pe orice cai sa etaleze la vedere vocabula magica, pentru a se arata in pas cu vremea. Treptat, termenul a devenit profitabil si in alte domenii decit cel cultural. Intr-un ziar din epoca in cauza se putea citi la mica publicitate un anunt ca acesta: „Vind locuinta postmodernista. Living 50 mp. Raspunsul la casuta agentiei“. – Se cuvine sa vorbim despre postmodernism mai curind la trecut Asa cum se intimpla intotdeauna, desi era folosit de mai toata lumea sau exact din acest motiv, sensul ultim al termenului de Postmodernism a devenit tot mai lax, mai evaziv si mai nebulos. Supralicitat, uzat pina la abuz, conceptul in discutie a ajuns sa frizeze confuzia si vidul notional. In ultimul deceniu al secolului trecut, lucrurile au inceput sa se schimbe sensibil. In privinta asta, chiar si un examen sumar al titlurilor de carti dedicate culturii contemporane se dovedeste revelator. Citind la intimplare din aria anglo-saxona: Beyond Postmodernism, Neo-post-modernism, Post- sau chiar Past-postmodernism, After Postmodernism si asa mai […]