Cu „scîndura“ pe Dunăre

n Dacă vreţi să vedeţi ce şi cum se mai întîmplă pe scîndură (pe scenă, adică, pentru cei care tot mai cred că finanţarea teatrelor e ban pierdut), la Dunărea de Jos, ori dacă, pur şi simplu, mai are balta peşte, nu apelaţi la SNCFR. Nici un tren nu mai circulă între Bucureşti şi Tulcea (sic!). Dacă vă descurcaţi printre ofertele de sex de pe străduţele din stînga Gării de Nord şi şantierul cît veşnicia dintre Basarab şi Carrefour Orhideea, puteţi prinde un maxi-taxi. Mai bine luaţi-vă maşină (şalupă/teleportor)… n De un an şi jumătate, la Tulcea s-a inaugurat un teatru: „Jean Bart“. De notat excelenţa echipei de arhitecţi, pentru eficienţa şi estetica spaţiilor. Director: regizorul Ion Dore. n De altfel, întreg oraşul pare intrat în zodia recuperării, încercînd înlocuirea industrializării comuniste prin atractivitate turistică.   n Cînd am ajuns la Tulcea, dramaturgul Ştefan Caraman (bancher tulcean, cum se ştie) tocmai lansa la apă scrisoarea-manifest pentru susţinerea dramaturgiei româneşti, invitînd Parlamentul la o iniţiativă legislativă, care să oblige teatrele bugetate public să joace 30% piese autohtone contemporane. Nu ştiu dacă verbul „a obliga“ şi substantivul „artă“ sînt compatibile şi nici dacă nădăjduita sincronie este astfel ajutată, însă, cu siguranţă, bugetul […]