Cui i-e frica de François Weyergans?

Pe data 3 noiembrie 2005, juriul Academiei Goncourt a decernat premiul cu acelasi nume romanului Trois jours chez ma mère (Trei zile la mama), Editura Grasset, 2005, de François Weyergans. Edmonde Charles-Roux, presedinta juriului, declara intr-o publicatie populara, cu doua saptamini inaintea decernarii, ca alegerea trebuie sa respecte anumite exigente: „Incununam o carte care a aparut in cursul anului, pentru tineretea ei, pentru interesul fata de realitatea contemporana si fata de problemele actuale. Cind discutam pentru a alege, nu ne spunem ca-l vom premia pe cutare pentru ca se vinde bine. Nu votam un tiraj. Vorbim despre carte, despre autor, despre scoala, stil, despre importanta subiectului. In zadar am incerca sa ghicim o sugestie cit de de vaga asupra preferintelor presedintei; cu cine va vota. Mai mult, ne mai putem intreba si cite dintre aceste intentii s-au confirmat in decizia juriului anul acesta? Cert este ca in finala au fost selectate patru romane, dintre care unul trecea drept favorit incontestabil, in ciuda cronicilor uneori acide de care a avut parte: La Possibilité d’une ile de Michel Houellebecq. Pro- sau contra-Houellebecq, fiecare publicist s-a simtit dator sa reactioneze, inainte inca de aparitia in librarii a romanului, la sfirsitul lunii august, fie […]