„Cultura este o valoare în sine, nu o valoare de piaţă“ (I)

Scriitoare, teoretician, psihanalist, referinţă obligatorie în facultăţile umaniste occidentale şi nu numai, Julia Kristeva nu mai are nevoie de nici o prezentare. Studiile sale despre intertextualitate sau despre „revoluţia limbajului poetic“, lucrările ce mixează lingvistica, semiologia şi psihanaliza, contribuţiile sale pe terenul teoriei feministe, nu în ultimul rînd proza sa subtil-autobiografică din Samuraii sau din Bătrînul şi lupii sînt, pentru cei mai mulţi literaţi din România, foarte familiare. Am putea spune că prezenţa Juliei Kristeva la Bucureşti – eveniment care s-a produs săptămîna trecută (23-24 septembrie 2014), la invitaţia Institutului Francez şi a Centrului „Sfinţii Petru şi Andrei“, era de mult aşteptată. Dovadă şi numărul mare al celor care au dorit să audieze cele două conferinţe susţinute de Julia Kristeva la Institutul Francez (Cultura în cadrul proiectului european) şi la Centrul „Sfinţii Petru şi Andrei“ (Credinţa unei umaniste). I-am adresat Juliei Kristeva cîteva întrebări despre acel „nou umanism“ pe care cărţile sale din ultimele două decenii (Sensul şi nonsensul revoltei, 1996, sau Pulsiunile timpului, 2013) îl articulează într-o manieră particulară şi provocatoare, despre un alt mod de a defini revolta, despre o revoltă care nu se mulţumeşte să nege şi să demoleze, ci propune proiecte de (re)construcţie, despre alternativele pe […]