Cultura ignoranţei
- 19-02-2009
- Nr. 462
-
Maria Magdalena CRISAN
- Arte
- 6 Comentarii
Zilele trecute mi-au căzut ochii pe articolul „Plăcerea privitorului“ scris de Adriana Oprea în Time Out, din 10 decembrie 2008, despre expoziţia Anii ’60-’70 în pictura românească, deschisă la sfîrşitul anului trecut la Galeria Veroniki Art, articol, de altfel, favorabil. Dar sentimentul pe care mi l-a lăsat lectura lui mă face să scriu acum aceste rînduri, mai ales pentru că nu este un caz izolat, ci expresia unei atitudini des întîlnite în rîndul generaţiilor tinere. M-am interesat cine este autoarea şi am aflat că este masterandă la Istoria şi Teoria Artei şi lucrează la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, secţia Documentare. Aceasta ar putea explica stîngăciile de redactare, repetiţiile şi vocabularul destul de restrîns, toate inerente începutului de drum. Nu despre aceste lucruri doresc să vorbesc, ci despre tonalitatea în care este scris articolul. Expoziţia Anii ’60-’70 în pictura românească punea în valoare creaţia unora dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani din generaţiile vîrsnice, mulţi dintre ei activi şi astăzi, iar opera lor face parte, fie că vrem sau nu, din patrimoniul cultural al ultimilor 50 de ani. Chiar la începutul articolului sînt amintiţi o parte dintre expozanţi: Sultana Maitec, Ion Sălişteanu, Mihai Horea, Ion Nicodim, Octav Grigorescu, Georgeta […]
Se pare ca acest articol nu va avea parte de binemeritata odihna ce o merita din plin cu asupra de masura.
draga \”octavian ionescu\”
argumentele tale sunt de\’a dreptul fenomenale :)))
sa intelegem ca tu ai luat licentza din prima si nu te\’a bagat in seama cineva nici inainte nici dupa, a?:))
http://despreartasialtidemoni.blogspot.com/2009/02/cultul-culturnic-al-culturii.html – Simona Vilau, artist vizual
http://artistiromani.wordpress.com/2009/02/23/cultura-ignorantei-placerea-privitorului/ – blog comun, semnat de cativa studenti la ITA
Adriana Oprea vorbea tocmai impotriva prejudecatii de a clasa aceasta pictura ca fiind \\\”prafuita\\\”. Cat depre \\\”defazata fata de contemporaneitate\\\”… ar trebui sa intelegeti in ce consta acest lucru, suntem o zona culturala periferica si ma tem ca nici acum \\\”defazarea\\\” nu e inteleasa de toti si nu e abolita. Faptul ca asa \\\”se lucra\\\” si in marile centre europene ale vremii nu spune nimic. Cred ca domnul Octavian Ionescu prin comentariul sau exprima atitudinea multor oameni din generatia dumnealui, pentru care standardul educational e un criteriu de apreciere. Imi pare rau pentru atitudinea dumneavoastra ostila si cred ca toate acuzatiile pe care i le duceti Adrianei Oprea sunt nefondate, rauvoitoare si izvorasc din frustrarea generata de lipsa de interes a generatiei tinere fata de generatia dumneavoastra, care, nu spun ca e justa, dar exista.
Doamna Magdalena Crisan, felicitari. Desfintatti-o pe Adriana Oprea, ca habar n-are ce scrie. Se trezesc fatuci de-astea care habar n-au despre ce este vorba in lumea artei; ba mai mult Adriana Oprea nici macar nu si-a luat licenta la Istoria Artei din prima, i-au mai trebuit vreo doi ani. Asa ca va dati seama ce greutate are argumentul ei…
Excelent si acest articol al Magdalenei Crisan, ale carei articole le citesc de altfel cu mare interes.
Da, este un fenomen aproape ingrijorator pozitia de arogantza pe care o ia tineretul fatza de tot ce este legat de generatzia anterioara lor. Am intalnit exact acelasi fenomen si pe un site literar de limba romana. Am constatat un fel de atitudine de negare totala a oricaror valori ale generatiei anterioare si m-am gandit daca aceasta pozitie nu vine de la dorintza de negare a insasi originii romanesti a tinerilor si de iesire, cu o oarecare disperare si prin orice mijloace, din barierele de \”natiune mica\” cu care se confrunta Romania pe plan mondial. Se simte, la tinerii de azi, o crispare dureroasa si, de fapt, de loc inofensiva.
Cauzele fenomenului sunt multiple si profunde, dar, din pacate, aceasta atitudine faramitzeaza cultura Romaniei. Scriu din Toronto si vad si de aici privirea oarecum distanta pe care o au romanii fatza de ceea ce vine din tzara lor.
Nici o alta natiune europeana nu si-ar nega artistii, nu intzeleg de ce in Romania se poate asa ceva.
Cat despre cazul particular al acestei doctorande, poate ca nu este suficient de bine indrumata de profesorul care ii conduce lucrarea, care ar fi trebuit sa o faca sa aiba un ochi interesat in istoria artei in general, si in mod special in cea romaneasca. Ma gandesc ca sarmana mama, criticul de arta Amelia Pavel, ar fi spus acelasi lucru….
Felicitari Magdalenei pentru articol si profit sa-i trimit salutari din Toronto.
Cu stima,
Veronica Pavel Lerner.