Cum au murit soţii Ceauşescu

„Sînt adeptul procedurilor juridice legale. Cu toate acestea, conştiinţa mea tăcea, indiferentă. Nu sînt partizanul pedepsei cu moartea. Totuşi, brutalitatea metodelor nu mi-a lezat gusturile. Sentimentul difuz că ar trebui, totuşi, să existe ceva, în această comedie diletantă şi de o ilegalitate strigătoare la cer, faţă de care ar trebui să obiectez, dar faţă de care nu am nimic împotrivă, respectiv, că ar trebui să existe în mine încă o persoană, una care să militeze pentru respectarea legii, care să fie umană, să protesteze împotriva indiferenţei mele morale şi a lipsei de pretenţii estetice, dar o asemenea persoană nu există, deci sentimentul acesta difuz a generat un vid ciudat.“ – Péter Nádas, Crima din Ajunul Crăciunului.   Pentru orice trăitor pe meleagurile României, la vîrstă conştientă în 1989, caseta de o oră, difuzată de Televiziunea Naţională într-o zi de Crăciun revoluţionar, face parte din istoria personală. Nu era un montaj, procesul lui Nicolae şi Elena Ceauşescu ar umili, prin celeritate, orice instanţă locală contemporană: a durat un singur ceas. Trăitorii pe meleagurile Bucureştiului în zilele de 10 şi 11 decembrie 2009 au putut (re)vizita această bucată de istorie la Teatrul Odeon, într-o reconstituire teatrală, la scară 1:1, a sus-numitului proces […]