Cum se formează iraţionalul public: explorări în subconştientul românesc
- 22-12-2011
- Nr. 606
-
Doru POP
- Actualitate
- 2 Comentarii
Frederic Jameson, în lucrarea clasică intitulată The Political Unconscious (Inconştientul politic, 1983) elaborează o hermeneutică a suprastructurilor politice ca sisteme „alegorice“. Legătura stabilită de Jameson între teoria marxistă şi cea psihanalitică este esenţială. Fără a intra în detaliile argumentaţiei jamesoniene, e suficient să înţelegem premisa conform căreia, prin intermediul unor „naraţiuni sociale“ (filme, televiziune, reclame, cărţi, reviste), orice grup/ popor îşi construieşte un mod colectiv de a gîndi, un mental social care este, de cele mai multe ori, fantasmatic. În procesul formării acestui inconştient colectiv, noţiunea de reprimare joacă un rol major. Reprimarea se produce cînd o pulsiune primară este interzisă, iar această acţiune ne face adeseori să devenim iraţionali. Spaimele şi dorinţele noastre primitive, atunci cînd sînt reprimate, devin materia primă pentru formarea ID-ului, a subconştientului agresiv. Însă, aşa cum reprimarea psihică duce la deteriorarea subiectului, a eului acestuia, în cîmp politic pulsiunile reprimate generează subiecţi sociali deformaţi, „monştri civici“. Ideea că ar exista o „esenţă“ naturală a popoarelor este de factură hegeliană, dar Jung a fost teoreticianul care a arătat că există un „psihic al naţiunilor“, ce poate să explice existenţa schemelor mentale transistorice, de fapt a unor arhetipuri ce ţin de psyheul colectiv, şi nu de […]
Am in continuare (v. si numarul precedent) mici probleme cu modul in care citeaza dl. Doru Pop. Cind pui anul aparitiei unui anumit volum in paranteza, fara trimiterea exacta la editia pe care ai parcurs-o, se mentioneaza de regula anul DE REFERINTA al volumului, adica anul aparitiei editiei princeps, nu al editiilor ulterioare. In cazul de fata, la The Political Unconscious, anul de referinta este 1981, nu 1983, iar la Barry Buzan: 1983, nu 1991, care este anul aparitiei editiei a II-a, revazute. Pare o simpla pedanterie, dar nu e, mai ales ca avem de-a face cu un universitar: putina precizie nu strica…An Nou fericit tuturor!
Să discuți la modul serios despre o reclamă stupidă, treacă-meargă. Dar despre Mircea Malița și cogitațiunile lui – ăsta e un exces impardonabil. Nici ca glumă nu-i bună.