Cuvintelnic fara frontiere. Romeo

„Tis but thy name that is my enemy/ Thou art thyself, though not a Montague“ – iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. Pare logic: ea este o Capulet, el un Montague, iar familiile lor se dusmanesc. Daca familiile lor ar fi altele, ar avea alte nume, iubirea lor ar fi licita. In consecinta, fata exclama: „…Ce-nseamna Montague? Nici brat, Nici mina, nici picior, nici chip, nici alta Bucata dintr-un om. Alt nume ia-ti! Ce-i numele? …“ Mai departe, insa, spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data, Julieta incepe sa se refere nu la numele de familie, ci la numele de botez – la „Romeo“, care-i este, si acesta, dusman. Mai intii vine comparatia cu roza, care orice nume ar avea, ar mirosi la fel de dulce. Dar oare „that which we call a rose“ are si un nume de familie? Nu, cel putin inainte de Linné, care, primul, a denumit roza salbatica, sau macesul, sau rasura, prin gen si specie: „rosa rugosa“ (adica „rosa ridata“) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: „…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice; La […]