D. Trost – fantasma Fetei-Femeie

„…E pentru ce din carnea corolii-ndurerate Eu năzui să fac crinul Fecioarei Preacurate…“ Pierre Louÿs, Femeia (Orhideea), în transpunerea lui Şerban Foarţă Opera psihologului – poet şi teoretician suprarealist – D. Trost are un destin neobişnuit, ca şi traseul vieţii sale: nu există (deocamdată?) o ediţie recuperatoare a scrierilor sale de toate tipurile – articole, poeme, lucrări de interpretare psiholiterară – concepute în limba română şi mai ales în limba franceză; există, în schimb, o introducere în unitatea viaţă-operă a acestuia, lucrarea lui Michael Finkenthal D. Trost. Între realitatea visului şi visul ca realitate (Editura Tracus Arte, 2013). Adăugăm la informaţiile sintetizate de M. Finkenthal despre scriitorul fără operă recuperată cîteva observaţii personale legate de conceptualizarea fantasmatică a ima – ginarului unui psiholog care şi-a centrat în mod singular creaţia literară şi teoretică în jurul visului, refuzînd programatic tipul de abordare freudian şi ignorîndu-l, după spusele sale, pe cel jungian. Ce ştim astăzi despre Trost? D. Trost (1916-1966) rămîne un poet-prozator şi teoretician suprarealist de limbă franceză şi un publicist de limbă română1, care şi-a publicat primele cărţi în România, unele în colaborare cu prietenii săi de atunci, Paul Păun, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca. Sînt cărţi de „poezie“ (numite astfel […]