De ce îl susţin pe Horia-Roman Patapievici
- 14-08-2008
- Nr. 436
-
Caius DOBRESCU
- ÎN DEZBATERE
- 3 Comentarii
Ironia sorţii face ca, în contextul scandalului „Street art la Institutul Cultural Român de la New York“, directorul ICR Horia-Roman Patapievici să se afle în situaţia de a-şi asuma răspunderea pentru un tip de artă pe care cu greu am putea presupune că o înţelege şi, cu atît mai puţin, că o gustă. Nimic din ceea ce a scris sau spus actualul director al ICR de-a lungul carierei sale de intelectual public nu-l pregătea pentru rolul de campion al underground-ului cultural. Mai mult decît atît, îmi amintesc cu relativă precizie o emisiune moderată de Dan şi Lia Perjovschi la TVR 1, în care dl Patapievici manifesta un scepticism activ faţă de experimente de tipul celor devenite astăzi sursă de litigiu, utilizînd chiar argumente pe care le întîlnim acum la partida „ultragiaţilor“. Faptul că un intelectual autoidentificat drept conservator, care propovăduieşte piaţa liberă laolaltă cu credinţa în Dumnezeu, stă astăzi în apărarea artei tinere ultraradicale ar trebui înregistrat drept unul dintre paradoxurile Tranziţiei. Chiar în absenţa unor detalii legate de cei trei autori care expun la New York (cărora le cunoaştem doar pseudonimele: Linda, IRLO şi Marwan), este ştiut că street art este o formă de anarhism care, deşi în general […]
da, corect articol. lamureste bine aparentul paradox al lui patapievici.
Oscar Wilde spunea despre muzica lui Wagner ca e mai buna decit suna….nu se poate spune acelas lucru si despre aceasta pledoarie pentru anonimii prezentati de ICR drept valori („o reală inteligenţă artistică şi o foarte simpatică?! prospeţime a expresiei, cu idei năstruşnice?! despre cum funcţionează economia şi cu fantezii ceţos-milenariste?!, psihedelico-cheguevarriste?!, despre egalitate şi justiţie”) Nimeni nu cere unui fizician sa exceleze in critica de arta, dar problema adevarata de care fug curtezanii lui este NEPOTISMUL practicat de Patapievici si intregul aparat de stat care a inlesnit o astfel de „gafa”, sau capcana, cum vreti. Pe scurt, expozitia este o aberatie, si centrele culturale sint conduse de prieteni mai degraba decit de profesionisti care ar insemna persoane calificate in istorie si critica de arta sau istoria culturii nu filologi, fizicieni, etc (ar fi interesant de stiut cv-ul tuturor directorilor ICR din lume, eu nu stiu nici unul care e calificat cum spuneam). Imaginati-va situatia inversa, un experiment intr-un laborator de fizica condus de istorici de arta sau filologi. Ce zice Plesu? Tot din Oscar Wilde, ar fi momentul sa facem o distinctie intre entuziasm si aptitudine, cu profesionism si fara prospetimi simpatice….
Il sustii pur si simplu pentru ca te-a publicat in Austria si te-a trimis des prin strainataturi si nici pe banii lui si nici pe-ai tai, ci pe-ai nostri…
Daca taceai…mai bine faceai!