De ce nu poţi să fii anticomunist fără să înţelegi marxismul

Menţionîndu-mi numele, domnul Andrei Pleşu a publicat în Dilema veche (nr. 572, 29 ianuarie-4 februarie 2015) mai multe citate disparate şi neconvingătoare despre natura malignă a marxismului, pe care ar fi trebuit să se concentreze criticii volumului O idee care ne suceşte minţile (Editura Humanitas, 2014). Nu pot să răspund la citate decît cu alte citate, de data aceasta contextualizate, dar şi cu o bibliografie „la zi“, atît de necesară pentru un dialog avi­zat. Nu revin la marxism pentru că aş avea simpatii politice pentru această ideologie, dimpotrivă. Dar, pentru că în discuţia de­spre comunism am fost acuzat de „frazeologie“ stîngistă, spunîndu-se că aş avea „complexe de superioritate“ şi reproşîndu-mi-se faptul că am lăsat deoparte referinţele marxiste concrete, se cuvine să nuanţez. Într-adevăr, am susţinut şi susţin reîntoarcerea la Marx. Ce înseamnă acest lucru? Aşa cum arăta Elmar Altvater în Marx neu entdecken (2012), redescoperirea lui Marx presupune redescoperirea moştenirii sale teoretice. Aceas­ta pentru că, în termeni kantieni, spune Altvater, teoria marxistă este o teorie bună deoarece permite explicarea modului de funcţionare a capitalismului. Nu pentru că ar fi o ideologie politică de succes. Inclusiv în critica pe care o făceam volumului O idee care ne suceşte minţile, nu marxismul […]