Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
De cine trebuie apărat Mircea Cărtărescu?
- 25-10-2012
- Nr. 647
-
Paul CERNAT
- OPINII
- 15 Comentarii
Nu fac parte din rîndul celor care – în loc de încă o carte la înălțimea Nostalgiei – așteaptă de la Mircea Cărtărescu un Nobel răscumpărător pentru complexele periferice ale nației. Din păcate, diminuarea literară a scriitorului, vizibilă pentru mulți dintre criticii din generația mea, n-a fost însoțită decît de paroxismul eforturilor întru nobelizare. Însă și mai deprimantă e transformarea Nobelului în psihoză colectivă, paralel cu transformarea lui Cărtărescu în stîlp al propagandei pro-băsesciene. Chinuitoare peste poate, obsesia personală a premiului era, omenește vorbind, de înțeles; problema e că a fost instrumentată politic drept argument legitimator de susținătorii din establishmentul nostru cultural, care au alimentat-o cu fervoare, culpabilizîndu-i pe eretici. Recenta schimbare a conducerii ICR, ca și noul eșec la Nobel l-au transformat pe scriitor în țintă privilegiată a adversarilor din media. Cele mai mari deservicii și le-a făcut însă chiar Mircea Cărtărescu, ale cărui declarații nefericite au pus mai clar în evidență mecanismele de promovare a Elitei care îl susține în drumul spre Centrul consacrării. Iar aceste mecanisme se vădesc a fi mai revoltătoare decît atacurile la persoana scriitorului. Este Mo Yan un no name? Cînd Cărtărescu declară că n-a auzit de Mo Yan (al cărui Sorg roșu […]
Veti avea si alternantza la guvernare pe care v-o doriti atâta
– si pe care si eu mi-o dorisem, alături de multi altii, până să văd, după primele sase luni, cam ce anume promite să ne aducă ea in viitorii patru ani.
Vorba ceea:
„De i-ar da Dumnezeu Românului mintea lui cea de pe urmă!”
@Mihnea Moroianu: pai, daca e pe-asa, nu-mi ajunge spatiul pentru a lista abuzurile sinistre ale echipei basesciene. Cit despre plagiatul lui Ponta (pe care nu l-am contestat), nu pot sa nu constat ca, din moment ce TB stia de el dinainte de investirea lui ca premier („s-ar putea sa aiba Ponta ceva pe constiinta…”), se face vinovat de tainuire in scop de santaj, ceea ce, oricum am privi lucrurile, tot o palma la adresa statului de drept e. Iar „Solutia imorala” Felix si TB vin din aceeasi zona, a comertului exterior ceausist, asa ca…
O sa-mi spuneti ca sint relativist si adept al hermeneuticii suspiciunii. ma autodenunt: asa e. Tocmai de aceea nu mai suport excrocii care se prezinta drept printi pe cai albi. Mi se par mai suportabili cei care nu tin predici si nu ne amputeaza vietile cu zimbetul pe buze, in numele „dreptei”.
E chiar asa o catastrofa mondiala ca oamenii actualului presedinte sa ia o binemeritata vacanta de un mandat de la butoanele Puterii? Eu zic ca, daca punem in balanta actiunile lor din ultimii ani cu plagiatul lui Ponta si pripeala nestrategica privind suspendarea, balanta nu se inclina in favoarea lui TB.
Inca un lucru: eu imi asum partizanatele, nu fac pe romanul impartial, care nu vrea sa riste nimic. Altii au partizanatele ale lor (dumneavoastra inclusiv), chiar daca recunosc sau nu asta. Ma bucur insa ca, fara a uita de partizanatele mele, si e foarte bine asa, mi-ati dat dreptate in privinta unuia dintre subiectele acestui articol. Restul e secundar.
Apropo de democratie:
Vezi maniera ultra-democratică in care a fost transat plagiatul lui Ponta (prin desfiintarea comisiei ministeriale, in preziua verdictului).
Vezi dosarul impecabil al Motanului Felix, membru de bază al echipei pro-democratie.
Vezi, infine, ecourile ultrafavorabile obtinute in Europa si America de spectacolul democratiei originale „in actiune”.
@all: multumesc, anyway.
@Mihnea Moroianu: nu stiu cum ar fi sunat comentariul meu daca MC avea alte „angajamente”, dar stiu ca angajamentele unui scriitor sint mult mai simpatice cind sint puse in slujba unei Opozitii (cit de cit) democratice decit in slujba Puterii, oricare ar fi aceasta putere.
Ultuitor de corect, dar pe sina paralelela. Paul Cernat isi da nu de putine ori cu judecatile in cap. Caci de-ar fi sa ne patram in mecanismul comparatiilor sale, daca Paul Cernat e Mircea Cartarescu, atunci cine sa fie Norman Manea? Daniel Crisrtea Enache, probabil.
Plus… Adrian Paunescu e, s-avem pardon, incomparabil. Cunosc destui antibasisti care imi dau dreptate. Vin cu ei la tribunal, daca e cazul.
Aia sint activistii lui Basescu, tipa activistii lui antibasescu.
„E inutil să aperi literatura lui Mircea Cărtărescu de Ion Spânu & Co.”
Literatura…? Ce truc mic si schiop. Omul, care se intimpla sa fie scriitor. Si nici macar omul. Aperi un principiu. Cu care iti invecinezi preocuparile, mintile, profesia, Dar se pare ca nu. Mai ales cind nu mai poti gindi decit in schema unei segregari ideologice, demna de inaintasi, de revista Tinere fosile.
Si asa mai departe.
Mulţumesc, sunteţi amabil, dar nedrept cu mulţi alţi comentatori mai amuzanţi şi mai erudiţi (Nea Marin, StPaul, daca-nu-nu) sau mai proaspeţi şi mai reflexivi (Leontina Hadârcă, Paltin Ionescu) decât mine.
Cât despre tipul uman al “gânditorului”, unul din cei mai profunzi filosofi ai secolului trecut, Hermann Keyserling, îl caracteriza astfel, pornind de la statuia omonimă a lui Rodin:
“Un type borné, qui se triture la cervelle.”
O seară plăcută, şi vă mai aşteptăm printre noi!
Pentru numele lui Dumnezeu,
Mai si gresiti ! Pai, cine va credeti !?!
Faptul ca aveti dreptate, (aproape) de fiecare data, devine enervant. Who do you think you are ? Ah, ma-ntrebati despre ce greseala vorbesc ? E simplu: ginditi ! Prea mult!
Si, colac peste pupaza, mai si scrieti !
In fine, va iert ! Sa nu uit, cu o conditie: continuati !
P.S. Sa multumim dlui Paul Cernat pentru (inca) un motiv de dezbatere.
mie mi se pare ca s-au pus toate punctele trebuincioase pe „i-urile” carora le chiar lipseau.
Pe mine unu’ (nefiind pan’ bransha voastra, literara), ma chiar *uimeshte*, sa-i spunem, „stradania” de-a lua, „lupta” de panprejuru’ unui premiu.
Ca, pana la urma – mda, asta pare a le „scapa” tuturor bagatorilor da sama -numa’ & numa’ *viitorul* va da „masura adevarata” a lui Cartarescu, a lui X, a lui Y.
Ca sunt, ma scuzatzi, scriitori premiatzi *bbaban*, pe care *nu-i citeshte mai nime’ *…
Cantonarea-n „azi”, indiferent de catzi „mushchi” se folosesc, e &-a fost *intotdeauna* cam contra-productiva.
Cunoscand trebshoara asta, „expertzii” ar trebui, cred io (mda, Nea Marin), sa *sufle &-n iaurt*, ca mde, s-au inshelat *copios* d-atatea & d-atatea ori…
Numa’ fain,
Nea Marin
De ce, atunci cind bate vintul peste capetele lui Cartarescu – acum -, Liiceanu, Plesu, toata suflarea romaneasca trebuie sa afle si sa le sara in ajutor? Sa-i apere, vezi Doamne! Sigur, Cartarescu este cu trei nivele peste editorul sau si peste amicul acestuia. Dar oare a fost el in acesti ani singurul scriitor atins de-a o afirmatie nemeritata? De ce e redusa literatura romana numai la citiva idoli si tot restul scriitorilor trebuie sa joace dupa cum si ce li se intimpla acestora? Mai sint si alte cauze de aparat, totusi. Mai sint si alti scriitori. Mult zgomot pentru nu mare lucru.
O lectură complementară interesantă ar fi articolul domnului Cărtărescu de ieri 26.10.2012 din EvZ. Q.E.D.
A sucombat de mult, ingropat sub menhirul propriei vanitati, al propriei pofte de castig ieftin si cu orice pret, si al propriului prost gust maladiv.
Dar pe dl Paul Cernat oare cine-o sa-l apere de apetentza pentru alti Cartaresti mai mititei si de mai noua inclinatie spre comertzul adulterin cu politica, introdusa prin contrabanda si in articolul de fatza, care in mod vizibil ar fi sunat cu totul altfel daca „micul Mircea” si-ar fi ales o alta inregimentare ?
Aveti dreptate! Cartarescu trebuie aparat de propria ratacire si de autodevorarea publica din care, se pare, nu se poate opri. Pacat!
Haraso, gaspadar Cernat. Carta poseda un talent dubios, umflat cu pompele propagandei editoriale, nici noi nu stim de ce (in aceeasi masura fusese umflat Nichita Stanescu pe la inceputul anilor ’60, cind pecereaua avea nevoie de un „poet national”). Dar ce este cu adevarat jalnic la acest fenomen este grandomania lipsita de cel mai timid bun simt. A fi la un pas (crede el) de-a primi Nobelul, a se simti lezat cind il rateaza, fara a-si pune o clipa problema ca adevarate genii literare nu l-au luat denota lipsa obrazului si a discernamintului pur si simplu. Un scriitor de mina a doua. Romanii au la ora actuala scriitori mai buni. E datoria criticii sa reaseze lucrurile. Se aude, dom’ Cernat?
Paul cernat este un name
Pai, in primul rand, ca orice om care se respecta si se doresterespectat, trebuie aparat de… el insusi, prietenii prea binevoitori si… familie. Adica de cei capabili sa-i deformeze simtul autocritic. Fiindca numai un simt autocritic acerb te poate apara si de dusmani…