de-clic(k)/ atelier deschis. Petre Antonescu, Duiliu Marcu, Dorin Ștefan: elemente pentru o analiză de loc

Se cheamă (tehnic) Centrul de afaceri Oromolu, este opera arhitectului Dorin Ștefan și este chiar o operă. Care (cel puțin) bucureștenilor care o mai iau și la picior (nu doar la roți, ca la morți – și chiar și așa – deși, veți vedea…) ar fi trebuit să nu le fi scăpat, în Piața Victoriei, la începutul Șoselei Aviatorilor, pe dreapta acesteia și (deci) în coasta stîngă a Palatului Victoria (sediul Guvernului), prelungind cu grație problematizantă, implicit și indirect critică (iradiant-critică), orizontala sigură și severă, strictă (mai mult postament decît operă propriu-zisă: puterea ca postament mereu gol), proiectată de Duiliu Marcu și construită (mai înainte de a fi parțial bombardată și, deci, reconstruită) între 1937 și 1944, în una sinuoasă, accueillante, cum ar spune francezul, adică primitoare, mai mult: găzduitoare. O construcție prezentă, hi tech (adică destul de convențional futuristă), vine, prin urmare, să îmbrățișeze, să găzduiască ducînd cu ea, purtînd mai departe pe aripile timpului, asemenea unei super-nave, a unei hiper-arce (nu este oare orice clădire o Casă – a Domnului), altă clădire, din altă epocă, așa-numita Casă Oromolu, construită după planurile altui mare nume al arhitecturii românești, Petre Antonescu, în 1926-1927, patrimoniu căzut (lăsat să cadă) în ruină […]