DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Brâncuși însuși(t)
- 26-02-2016
- Nr. 811
-
Bogdan GHIU
- Rubrici
- 1 Comentarii
Nu știu dacă se poate vorbi de exegeză, comentariu, interpretare sau hermeneutică (las deoparte diferențele masive, dacă nu chiar contradicțiile dintre acești termeni aparent ușor, imediat, automat înseriabili) a artelor nonverbale (sau extraverbale) prin ele însele, în propriul lor mediu sau „limbaj“, adică nu prin recursul la eterogenitatea metalimbajului verbal. Altfel spus: se poate „vorbi despre“ o operă sculpturală prin sculptură sau despre o operă muzicală prin muzică, în mod muzical? Sau, eventual, încrucișat, de la o artă nonverbală la altă artă nonverbală, „fără cuvinte“? Nu, comentariul, exegeza sau hermeneutica presupun exterioritatea și eterogenitatea radicală, „înstrăinarea“ prin/în limbajul verbal, deci traducerea. În rest, nu se poate vorbi propriu-zis de comentariu, exegeză, interpretare sau hermeneutică, ci de artă pur și simplu, eventual în sens de „influență“ sau de prelungire (preluare). Critica de artă e reputat servilă, subalternă, exterioară dat fiind că nu poate ieși din verbalitate. Dar, pe de altă parte, doar limbajul verbal e propriu-zis un limbaj, s-a spus, dat fiind că este opera și își supune „materialele“ unei așa-zise duble articulări. Singurul metalimbaj posibil al tuturor artelor, metalimbajul universal, este cel verbal, spunea, într-un studiu faimos, Émile Benveniste. Și poate tocmai de aceea artiștii vizuali ai timpului nostru includ […]
Fie-mi permis, ca unul care cunosc tradițiile gorjenilor mei și sunt un ubitor a lui neicuța Costache Brâncuși, vreau să vă spun câte ceva despre această ”Coloană fără sfârșit” , fără a filosofa și face presupuneri. Întâlnind-o la Paris pe măiastra cântecului românesc, frumoasa Maria Tănase, demiurgul sculpturii moderne se îndrăgostește de ea, iar când vine-n țară pentru inagurarea Complexuli Scuptural ed la Târgu Jiu, la rugămințile Măriucăi îi explică din tainele care stau al baza scupturilor sale.
C. BRÂNCUŞI: Coloana Infinitului le este ca un far al recunoştinţei neamului, este Stâlpul crestat ce stă de strajă la capul eroilor care s-au stins fără lumânare. După cum vezi, nu-i nicio taină în tot ce am făcut; este munca şi sudoarea unui împătimit al artei. Mă înclin cu adâncă veneraţie în faţa lor şi a patriei, fiindcă sunt un om recunoscător poporului meu şi-mi slăvesc Eroii Neamului ca orice bun român.
MARIA TĂNASE: Doamne!… câtă măreţie, câtă credinţă şi iubire pentru
patrie şi popor. Nimeni nu poate opri timpul pe loc… Pentru a vă convinge, accesați lincul atașat:Ne vedem la Targu-Jiu
https://www.youtube.com/watch?v=97LNuzjsb2s