DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Contracriza greacă a Europei

Deşi ştiu că scrierile poeţilor, altele decît poeziile propriu-zise, sînt rareori citite, iar atunci cînd sînt totuşi citite, rareori sînt luate în serios, adică citite altfel decît ca nişte curiozităţi de rang marginal, ca nişte rătăciri, ca nişte abateri şi dezertări de la misiunea principală, aceea de a scrie, cuminte, literatură, neîndrăznind să transpui capacităţile poeziei în afara sanatoriului strict al genului istoric cu acest nume, ca şi cum gîndirea şi limbajul, politica şi economia ar fi posibile altfel decît ca esenţialmente poetice, nu pot să nu regăsesc în criza greacă a Europei (căci aşa ar trebui ea, cu exactitate poetică, numită) ideea din Contracriza, cartea mea din 2011. Şi nu cred că este un act de narcisism (sau dacă este, este un narcisism conştient) dacă voi spune că ideea de contracriză este tocmai criza de tip nou pe care, acum, Grecia i-o întoarce Europei, mai exact acelei idei de Europa, acelei proiecţii instituţionalpolitice a ideii de Europa dominată de ambiţiile germane, naturalizată acum ca normă şi criteriu de judecată, ca grilă de percepţie, gîndire şi evaluare unică. Ideea de contracriză, aşa cum o avansam în Contracriza, abia acum, prin exemplul grec, pare a-şi găsi, probabil, prima materializare istorică.   […]