DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. L’Observatoire de Paris

Soulages (la Karsten Greve). Negru pe negru sau negru în/din negru? Aplică negru pe negru sau excavează negrul din negru? Suprapune sau incizează? Fondul prim este, de fapt, ultimul: fundamentul se adaugă. Picătura în plus este poate deja prima. Smoală, gudron: sculptează în negru şi adaugă fundalul la urmă. Demonstraţie despre cum se poate construi cu/din negru ca fond, grund, substanţă, (anti-)materie, non-vizual: pozitivare non-dialectică (fără „sublimare“) a negativului. „Developare“. Vederea cecităţii. Ghenie (la Thaddaeus Ropac), cu Van Gogh: deja un clasic, pictează ca un clasic, operaţiile şi procedurile lui au devenit deja clasice. Obligat să-şi fie contemporan, deci auto-postum. Ce va mai face? Devine, parcă, deja pop. Întrebarea (istorică, dacă nu chiar „istorială“) de pus prin/împreună cu Adrian Ghenie: ce rămîne după deconstrucţie? În măsura în care deconstruieşte, (se) datează. Aporie masivă. Baselitz (la Thaddaeus Ropac). Baselitz desenează pictînd. Iar cine desenează (trans-barthesian) scrie (vrea să scrie altfel, altceva). Fondation Louis Vuitton (deja a doua vizită după cea din primăvară; de data aceasta cu aparatul de fotografiat, nu doar cu telefonul). Ce mă interesează, aproape fără să ştiu, este relaţia (tensiunea) artă-spaţiu-public, construirea spaţiului pentru artă, amenajarea spaţiului întîlnirii public (utilizator)-artă (formarea „publicului“ prin extragerea şi detaşarea lui din […]