de-clic(k)/atelier deschis. Mendeleev arhitectural și sfîrșitul uscatului

Așa cum remarcam în articolul precedent, dispozitivul meta-arhitectural elaborat de echipa curatorială a Trienalei East Centric este o construcție teoretic-descriptivă care ascultă de același principiu cu cel pe care îl identifică prin simbolul și figura driftingului. Este vorba de definirea și de desfășurare a trei axe care, prin combinații și permutări exhaustive, ajung să epuizeze, la propriu, adică să depășească, să întreacă realul. Căci tocmai aceasta este marea, ultima surpriză: dintre cele opt categorii rezultate, doar șapte sînt efectiv ocupate. Una, ca într-un nou tabel al lui Mendeleev, rămîne, prospectiv, deschisă, adică goală, neocupată. Ceea ce nu poate să nu aducă aminte de un celebru elogiu filozofic al „căsuței goale“, ca „joker“ producător de sens, sens care trebuie înțeles „nu atît ca aparență, ci ca efect de suprafață și de poziționare, produs de circulația căsuței goale prin seriile structurii“ (G. Deleuze, Logique du sens, Minuit, Paris, 1969, p. 88). Golul nu este central, se mișcă, circulă, e plimbat. „Căsuța goală“ a discursului meta-arhitectural lasă arhitectura deschisă, căutarea formei putînd, astfel, să continue și dînd sens formelor deja realizate. Nu se știe niciodată ce daruri poate aduce un drift, ce provocări creatoare poate să ne adreseze istoria. Construcția, tocmai, nu trebuie […]