Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Noroc cu Ghenie!
- 30-01-2015
- Nr. 757
-
Bogdan GHIU
- Rubrici
- 2 Comentarii
O ştire a scurtcircuitat săptămîna trecută lumea, românească şi internaţională, a artei (mai puţin presa „generalistă“ locală): Adrian Ghenie va reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneţia de anul acesta. Sau: România va fi reprezentată anul acesta la Bienala de la Veneţia de Adrian Ghenie. (Reformularea nu este, aşa cum se va vedea, inocentă. Contează cine este subiectul, logic şi gramatical, al frazei!) Inutil să mai repet: toată lumea ştie şi se mîndreşte cu faptul că Adrian Ghenie este cel mai de succes artist român nu numai al momentului, ci la nişte cote de multă vreme încoace nemaiatinse. Şi tocmai dacă nu ar fi candidat pentru reprezentarea României ar fi trebuit, de fapt, să intrige şi să neliniştească, căci există, deja, o istorie mult prea consistentă a divorţului dintre valorile româneşti recunoscute în lumea largă şi lumea oficială (ca să-i zic aşa) internă. Există, însă, în această euforie a regăsirii cîteva accente care ar trebui regîndite, şi care nu-l privesc deloc pe artist. În primul rînd, evident, uşurarea din comunicatul Ministerului Culturii, care pare a se felicita că, de fapt, este degrevat de sarcini, avînd în vedere adevărata armada multinaţională fericită la rîndul ei să se reunească sub […]
Artistii romani participa la bienale si alte manifestari nationale tot asa cum participa si la targuri, se duc sa expuna ca sa devina cunoscuti si, ulterior, sa vanda. Mi s-a parut intotdeauna putin amuzanta nuanta de diferenta dintre ce spun artistii de la bienale si cei de la targuri. Primii au tendinta sa afirme ca ei nu prezinta o arta nationala e reprezinta cultura unei tari, ci propria lor viziune, in timp ce comerciantii o dau invers, da, noi mergem la targuri a sa vindem, dar, de fapt, reprezentam Romania. Uitati-va si pe titlurile comunicatelor care le anunta participarile. Cei cu targurile reprezint tara si natiunea, cei cu bienalele arta, noile curente, pe sine.
In cazul lui Ghenie, lucrurile sunt simple, experienta bienalei este fix ceea ce-i lipsea ca sa-si rotunjeazca cota. Tot capitalul pe care l-a adunat este unul de targ si galerie comerciala, nu unul de muzeu si bienala. a venit acum si momentul suplinirii. Dupa aceea, va fi un artist total, ghenial.
Cat despre declaratia lui Mihai Pop, no comment, seamana cu propunerea eutanasierii saracilor.
Buna seara domnule Ghiu, citatul exact este \\\” „Cred ca Pavilionul Romaniei la Venetia si-a epuizat formulele de expozitii low-budget”, declara Mihai Pop, curatorul proiectului.\\\” Departe de-a fi argumentul central al proiectului, eu chiar cred acest lucru; ideea unei expozitii facuta cu un buget real (proabil ma veti intreba ce inseamna asta), introdusa prin acel \\\”cred\\\” (care nu trebuie citit \\\”cu siguranta\\\”), face parte din firescul reprezentarii unei intregi scene in contextul Bienalei de la Venetia. Da, aveti dreptate, in conditiile unui minister saracit versus o scena care a cistigat in ultimii ani multa vizibilitate internationala (si aici vorbim despre un context international!) o expozitie restrinsa la resurse insuficiente are sanse mari sa devina – ca-n atitea alte dati – o acumulare de neajunsuri si frustrari. Sigur ca e si un soi de normare in ceea ce spun… (da, un buget serios ar trebui normat pentru Venetia) dar, in acelasi timp, cred si ca e de datoria celor care vor expune dupa Ghenie sa resemnifice acel Low-budget dupa cum poftesc. Sa ne intelegem, low-budget sau huge-budget (nu-i cazul pavilionului lui A. Ghenie, indiferent de fantasmele scenei), valoarea sta in ce facem cu ele. S-ar putea ca Low sa fie suficient, iar Big sa fie degeaba.