DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Teroarea Sensului: fundamentalism(e) contra democraţie

Ne plîngem (cel mai) adesea de haos, de lipsa de semnificaţie a evenimentelor actualităţii şi mai ales de lipsa legăturii dintre ele, deci de lipsa de coerenţă a actualităţii, cînd, de fapt, tocmai de asta ar trebui în primul rînd să ne temem. Cînd evenimentele, „faptele“, încep să se alinieze şi să-şi răspundă, să comunice într-un fel sau altul, înseamnă că sîntem aproape pierduţi, deja pierduţi, ca şi pierduţi. Cînd actualitatea „face sens“ sau „se leagă“, sîntem deja cu minţile şi cu mîinile legate în faţa ei. Nu trebuie să ne dorim să „înţelegem“ prea mult actualitatea, realitatea. Şi cu atît mai puţin ca acestea să se ofere gata interpretate, gata descifrate, cu semnificaţia la vedere, în bandulieră. Cînd un element al actualităţii se explică sau ni se pare că poate fi explicat simplu, evident, printr-un alt element al actualităţii din acelaşi plan, ceva nu este în regulă: ori noi, cu proiecţiile noastre şi cu dorinţa/voinţa noastră de claritate şi de cauzalitate liniară, ori realitatea, care s-a detracat atît de mult, poate ajunge să fie în asemenea măsură de „out of joint“, de „scoasă din ţîţîni“, încît pare a ne vorbi de la sine, clar şi distinct. Cînd realitatea îşi […]