Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Tresar prin somn şi mi se pare
(sens-moarte, valoare-viaţă, profit-taxă)
- 16-10-2015
- Nr. 794
-
Bogdan GHIU
- Rubrici
- 4 Comentarii
Deschid carnetul, carnetul geme. Actualitatea nu este doar plină, ci de-a dreptul grea, încărcată. Şi cu cît „face“ mai mult sens, cu atît e mai grav. De obicei, noi ne plîngem de haos, de absurd, de lipsa de sens, de „dadaismul“ realităţii sau al actualităţii, dar abia acum ar trebui să începem să înţelegem că e mai bine aşa, că este de preferat – şi natural – să nu se înţeleagă nimic, diversitatea ireductibilă a lumii, imposibil de prins într-o figură unitară, de totalizat şi, de fapt, de „totalitarizat“, impresia de „zăpăceală“ pe care ea o produce asupra celor nu numai incluşi în ea, ci care o generează aleatoriu fiind, de-a dreptul, un semn de sănătate sau chiar de normalitate (dacă aşa ceva există) al realităţii lumii. Cînd lucrurile, evenimentele încep să se alinieze, să se închege, să prindă sens, cînd, altfel spus, începem să înţelegem, aproape că sîntem pierduţi, catastrofa nu e departe: sună deja alarma. Numai nenorocirea, moartea, entropia e univocă şi clară. Iar claritatea imanentă a lumii e, cel mai adesea, neagră. Viul, pluricentrat fiind, e confuz. Mai bine să nu înţelegem ce se întîmplă, mai bine să suferim „epistemic“ decît să avem de suferit pur şi […]
este un articol vizionar. angoasant, dar vizionar. ca si „contracriza”
Daca cititi capitolul 3 din cartea lui Paul Johnson „Intelectuals”, publicata in 1988, 1990 si 2007 s-ar putea sa nu mai dati „citari din Marx” !
Nevoia definirii etichetei, dar mai ales al titlului „Acestei Lumi”.
Cît de uşor ne lăsăm amăgiţi să ne imaginăm că mai sîntem („noi”, oamenii !) o specie naturală.
Şi cît de uşor scăpăm printre responsabiltăţi acea proprie fiecăruia, cea individuală, şi deloc gregară,
adăugînd intelectualiceşte şi interesant, „demenţa”, oftat, cauza-boală, diagnostic tardiv post-modernist suplu, ca explicaţie actuală uluitoare.
Este şugubeaţă astăzi, în epoca modernizării şi subtilizării totalitare a mijloacelor de informare-manipulizare şi supraveghere globalizant-mondialiste
ideea vigilenţei supravegheatului supraveghind.
Rămîne de văzut, privit, înregistrat şi ascultat „lumea în care trăim” !
Care Lume ?
Este un text bine scris din punct de vedere stilistic, dar viziunea exprimată asupra lumii actuale suferă de parţialitate ideologică. Pentru că ar fi cu adevărat tonic să ştim că eliminarea sau măcar estomparea minciunii instituţionalizate a capitalului ar putea rezolva ,,blestematele chestiuni insolubile”… Împărtăşesc cu autorul convingerea că ordinea arbitrară, iluzorie a proprietăţii este o cauză majoră a lipsei acute de sens pe care o manifestă lumea în care trăim, lipsă preferabilă, în opinia acestuia, oricărei ordini totalitare a sensului impus… Din păcate, dintr-o perspectivă oarecum complementară, se poate aprecia că răul fundamental al vieţuirii omeneşti constă în agresivitatea latentă în majoritatea manifestărilor lui Homo sapiens, autoironică denumire a unei specii care a dezvoltat un incredibil rafinament în a ucide şi tortura, fizic şi psihic. Mereu îl citez, în astfel de contexte, pe antropologul Edgar Morin, care pe bună dreptate considera că numele adecvat speciei noastre este Homo demens, având în vedere arsenalele istoric constituite şi utilizate. Rămâne de meditat asupra ipotezei că spiritualitatea exprimată în mistică, artă, filozofie, ştiinţă, tehnică ar compensa miliardele de morţi violente, înainte de vreme, provocate de exemplarele ucigaşe ale umanităţii ori incomensurabila suferinţă fizică şi psihică produsă în împrejurări cotidiene, banale. Transfigurarea minciunii se poate produce doar prin ieşirea din logica lui „homo homini lupus est”. Altminteri, imaginaţia instrumentalizării semenului este inepuizabilă.