De la Dada la suprarealism sau de la „idioţia pură“ la sinucidere

  • Recomandă articolul
Această puternică Europă, cînd e cuprinsă de delir, nu se mai înţelege un cuvînt din ce spune. Trebuie să-i supunem serios visele unei tehnici îndelungi şi laborioase, pînă ce ne vor revela cel puţin punctul lor de pornire. Metoda aceasta ar ţine de psihanaliză, şi nimic nu explică mai bine decît această procedură tehnică sustrasă de la Freud  (1.) neputinţa Europei de a-şi sublima conştient libidoul moral, ca şi dublul simptom care va triumfa din asta: Dada şi suprarealismul.   Se ştie pe ce se întemeiază interesul pasionat al psihanalizei: pe a traduce forţa voinţei şi a îndurătorului inconştient în termenii conştientului, incoerenţa – în termenii coerenţei. Inconştientul nu e pentru Freud decît un depozit de materiale din care trebuie să îmbogăţim energic conştiinţa şi de care să facem să depindă cît mai multe lucruri posibil. De ce s-a dus d. André Breton la Viena  (2.), pentru a-l întîlni pe dr. Freud? De ce a fost mirat să-l găsească atît de rezervat, atît de rece? Dar nu există duşman mai înverşunat al lui Freud şi al psihanalizei decît suprarealiştii! Pentru că Breton iubeşte boala, acolo unde Freud inventează o terapeutică. Acolo unde Freud se istoveşte să convingă bolnavul, intervine Breton, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.