De la rasarit la spus, de la apus la regasit

Cum spuneam: prea multe n-am avut de zis. Eram destul de mut (apreciez), fiindca aveam ce sa tac (iar in privinta asta nu-i nimic de tacut). De citeva ori (timp de citeva ore), am avut incotro, poate avind ceva de gasit. O trecatoare a fost, un loc al grabei asezate pe dos, cu susul in jos (care sus nu are citusi de putin de-a face cu incetul ce zace acolo si zice)? Un punct de oprire pentru tragerea sufletului in piept (cu un ah ca un ha), inainte de startul spre lemn? Sau un nu, cu trei de „u“ si un stiu dupa el? Am habar, dar nu-mi amintesc pe unde l-am pus aseara, s-o fi ratacit printre scule. Ori s-a racit de la sine. Daca ar fi sa vorbesc (ceea ce nu-mi sta in cale), as incepe cu tine.