Decor hibernal, de neimaginat, în drum către Atena

Nimănui, dintre cei patruzeci de pasageri ai autocarului plecat dintr-un Bucureşti sub cod galben de viscol, nu-i venea să creadă că, după ce traversasem toată Bulgaria şi rulam în continuare de la Salonic spre Capitala Greciei, cerul rămînea la fel de mohorît, învrăjbit. Fulguia şi geruia ca şi cum n-am fi coborît binişor către sud. Pe serpentinele de la Litohovo, înainte de a ajunge la Mînăstirea Sf. Dionisie, deasupra codrilor legendarului Olimp, s-a pornit ninsoarea de-a binelea. Cît am vizitat muzeul vechiului lăcaş de cult ortodox (icoane, tipărituri, odăjdii şi odoare de altar, multe cu patina Bizanţului), în curte, peste acareturile mînăstirii se aşternuse un strat alb consistent. Vîntul spulbera în rafale zăpada în faţa autocarului, într-o vînzoleală aproape identică celei lăsate în dimineaţa anterioară, a pornirii la drum. Culturile de măslini din ce în ce mai dese, înşirate de o parte şi de alta a auto – străzii, îmbrăcau un incredibil linţoliu de zăpadă. Întinsele instalaţii de panouri solare nu erau exceptate. Cît se vedea cu ochii, decorul devenea fabulos. Ulterior, în discuţii cu localnicii, ieşea la iveală o in – imaginabilă uluială unanimă. Chiar vîrstnicii nu-şi aminteau să fi trecut vreodată prin capricii similare ale naturii ieşite surprinzător […]