Fundația întemeiată de fostul galerist al lui Picasso, Ernst Beyeler, într-o mărginime a orașului elvețian Basel, la o mică distanță de granița germană, a organizat, la începutul acestei ierni, o expoziție avînd drept subiect mișcarea Der Blaue Reiter, una dintre cele mai fascinante din istoria artei moderne. Alături de Die Brücke, Der Sturm și Bauhaus, mișcarea Călărețului Albastru se înscrie între evenimentele majore ale artei plastice din secolul al XX-lea. Cuprinsă între anii 1908 și 1914, dezvoltată prin participarea unui grup internațional de pictori, profitînd de climatul liberal care domina în capitala Bavariei, la München, existau premisele unei întreprinderi care să genereze o reformă fundamentală în domeniul artei.
Țelul urmărit de artiștii din această grupare era de a elibera linia de contur și, totodată, a suprafeței de iluzie a figurației, nefiind vorba despre reproducerea întocmai a realității virtuale, ci despre a reproduce conținutul spiritual, ceea ce avea să influențeze generații întregi de pictori, suflul inovator ajungînd pînă în zilele noastre. Curentul îi va avea ca protagoniști pe Wassily Kandinsnky și pe Franz Marc, care se vor cunoaște, în 1911, an deosebit pentru rusul stabilit vremelnic în Elveția. În anul respectiv, îl va contacta în scris și pe vienezul Arnold Schönberg, căruia, după un concert în care a urmărit o compoziție muzicală a sa, Kandinsky i-a scris entuziasmat că în muzica acestuia a regăsit temele picturii sale. S-au cunoscut un an mai tîrziu și legătura a fost puternică un timp, cu atît mai mult cu cît compozitorul era și pictor, iar lucrările lui au fost apreciate de pictorul rus, care avea să-l sprijine efectiv pe vienez.
Cu toate ripostele violente la adresa artei lui Kandinsky și Marc, cei doi nu s-au lăsat deloc impresionați de valul de critici și de uraganul care s-a abătut asupra creației lor, ce s-a dovedit mai puternică decît argumentele celor care doreau să cenzureze noul în artă. Acești doi mari pictori au fost acompaniați în cruciada lor de cîțiva colegi convinși de justețea ideilor pe care le promovau: Alexej von Jawlenski, August Macke și două doamne: Gabriele Münter și Marianne von Werefkin. Această adevărată echipă a Călărețului Albastru, nume devenit sinonim cu explorarea noilor orizonturi artistice, va fi și titlul unei publicații din 1912, semnate de Kandinsky și Marc, culegere de texte și imagini selectate din culturi și epoci diferite. Chiar dacă el nu reprezintă un manifest în sensul pur al cuvîntului (în 1912 apărea „Manifestul futurist“ al lui F.T. Marinetti, publicat aproape simultan în ziarul Democrația, la Craiova,) așa cum se va întîmpla mai tîrziu cu doctrinele manifeste ale lui Tzara (1916), simpla alăturare eterogenă de opere ale artei europene în contrapartidă cu cele din afara influenței europene atît din arta savantă, cît și din cea populară este suficientă pentru a-i aprecia valoarea. Aminteam mai înainte despre susținerea lui Schönberg, de aceea subliniem că tocmai datorită faptului că-i aprecia valoarea și pe plan pictural, muzicianul va figura în acest almanah cu o reproducere.
Cei doi marti artiști, Kandinsky și Marc, erau convinși că esențiale nu erau elementele formale, ci conținutul de idei și punerea acestora în operă. Ținînd cont de principiul conform căruia forma și stilul sînt într-o continuă evoluție, criteriul hotărîtor al creației artistice rămîne în primul rînd „necesitatea lăuntrică“.
În cadrul expoziției Beyeler, au fost aduse de prin lume 90 de valoroase opere, între care celebre tablouri ale lui Kandinsky punînd în evidență trecerea lui spre abstract. De asemenea, se ilustrează prin opere reprezentative panteismul animal al operei lui Franz Marc.
Der Blaue Reiter are un muzeu care-i este dedicat în München, aflat în casa unui pictor bavarez, Lenbach, în care vizitatorul se întîlnește cu opera celor pe care i-am pomenit, dar și cu cea a altor corifei precum Paul Klee.
Un fapt mai puțin amintit la noi este acela că, pe teritoriul actual al țării noastre, în iunie 1913, la Timișoara, a fost deschisă o expoziție Der Blaue Reiter, la Kunsthaus, în spațiul expozițional Otto Landeck, în cadrul unei itinerări a expoziției în martie 1913 – Amsterdam, mai – Praga, iulie-august – Budapesta, ianuarie 1914 – Oslo.
În 1908, Kandinsky și Münster, căutînd o casă de creație, găsesc o localitate situată la 70 de kilometri de München , într-un sat numit Mürnau am Staffelsee, situat în Prealpii Bavariei înalte. Aici ei vor rămîne împreună cu companionii lor pînă în 1914. Localitatea cu biserici baroce, lumina de vară și calmul idilic, care emană culorile calde și intense ale acoperișurilor și ale fațadelor caselor, peisajele pastorale și norii jucăuși, într-un continuu dans pe cer, care într-un ritm accelerat se pot transforma într-o furtună – iată elementele care au generat metamorfoza înspre abstract a lui Kandinsky. Aceste încercări spre esențial vor genera imensele sale pînze din ciclul Improvizații, din care cea de trei metri pe doi, în care, ca și în celelalte din serie, va căuta să reproducă „natura lăuntrică“, adică a reprezentărilor, a viziunilor și a fanteziei personale.
Casa celor doi va deveni cunoscută în sat drept „Casa rușilor“. Localitatea și minunatele împrejurimi vor deveni sursa de inspirație pentru cei doi. Aici vor descoperi arta picturii pe sticlă, care se practică și astăzi în spațiile alpine și care are și în țara noastră, în Transilvania, o bogată și extrem de valoroasă tradiție în cîteva centre care se întind pînă în Maramureș. Predilecția Catedralei Münter pentru simplificarea formală este însoțită de o intensificare a paletei cromatice și de multiple contraste.
Alexej von Jawlenski, ale cărui tușe expresive și al cărui contrast cromatic prin largi suprafețe colorate fac să vibreze suprafața picturală, nu va ajunge niciodată la pictura abstractă, artistul continuînd, din contră, conținutul simbolic al operelor sale. Prietenia lui și a partenerei sale, Marianne von Werefkin, cu Wassily și Gabriele va fi solidă, parte din aprinsele lor discuții reflectîndu‑se în consolidarea Călărețului Albastru. Marianne von Werefkin, prin culorile ei dominante expresive, în special roșu-aprins, evocă elocvent agitația emoțională transmisă privitorului.
Caii și vulpile albastre ale lui Franz Marc îi oferă spectatorului scene idilice. Lucrarea celebră, cu „coana“ vulpe albastră, a creat-o în cursul unei vizite, în 1910, în atelierul lui August Macke, la Bonn, în care diferitele suprafețe colorate dau impresia îmbinării unor piese de puzzle. Somptuozitatea paletei lui Marc, cu acele nuanțe de portocaliu și albastru, verde și roșu sau de violet cu galben, generează contrastele de complementaritate ale paletei sale cromatice. În expunere, mai găsim lucrări de August Macke, care avea o casă de vacanță pe malul lacului Thun, de Heinrich Campendonck, cu ale sale pătrate, triunghiuri și trapeze care se întrepătrund, se suprapun și se asociază în obiecte, într-o viziune spațială.
Expoziția are un spațiu distinct, rezervat almanahului. Pe 19 noiembrie 1911, Kandinsky îi scria lui Marc: „Iată, am un nou proiect“. Este vorba despre un anuar în care să figureze opere și artiști diferiți. Urmează corespondențe cu artiști de diverse tendințe, responsabili de colecții de artă africană și oceanică, și, în 1912, Editura Piper, din München, scoate almanahul Der Blaue Reiter, în care se vor găsi cele mai diverse curente artistice, inclusiv desene ale copiilor. Almanahul are trei ediții – una obișnuită, una de lux (conținînd două gravuri colorate, semnate de cei doi) și una de muzeu (zece exemplare cu lucrările participanților). De unde vine titlul? Kandinsky a explicat: „Amîndoi iubim albastrul, Marc – caii cu călărețul“. Nimic mai simplu!
Proiectul va înceta după prima ediție. Kandinsky părăsește Germania, va reveni după 1921, Marc va cădea pe front, în 1916, la Verdun, dar faima Călărețului Albastru va dăinui peste veac.
Mai sunt patru ani pentru a pregăti TM2021.
Am văzut în jurul anului 1975 ca student în Timișoara expoziția de arhitectură „America își clădeste catedralele azi”. Expoziția cu orizont „international” a rămas în amintirea multor Timișoreni.
…..” … în iunie 1913, la Timișoara, a fost deschisă o expoziție Der Blaue Reiter, la Kunsthaus, în spațiul expozițional Otto Landeck, în cadrul unei itinerări a expoziției în martie 1913 – Amsterdam, mai – Praga, iulie-august – Budapesta, ianuarie 1914 – Oslo…. „……
Observatorul cultural e un reper și izvor de inspirație pentru echipa în jurul Doamnei Simona Neumann la culegerea temelor culturale pentru TM2021. Arta modernă, avantgarda, pictura, sculptura sunt o punte de legatură între citoyenii UE de ieri, de azi și de mîine.
… „…Der Blaue Reiter are un muzeu care-i este dedicat în München, aflat în casa unui pictor bavarez, Lenbach, în care vizitatorul se întîlneș¬te cu opera celor pe care i-am pomenit, dar și cu cea a altor corifei precum Paul Klee. …”…
Primele reproduceri le-am văzut în catalog la Timișoara anilor 1975.
Am vizitat de mai multe ori expoziția Der Blaue Reiter în Lenbachhaus München. Cu elevi și studenți/arte plastice Timișoreni/Bănățeni, invitați să călătoreasca gratuit după 1991, am vizitat expoziția Der Blaue Reiter. In Ianuarie vizitez din nou Lenbachhaus. In decursul anilor am observat cum doamnele din domeniul picturii /artei sunt expuse din ce în ce mai mult. Gabriele Münter e azi cunoscută și apreciată, a fost mult timp în umbra lui V.K.
. … « … : Alexej von Jawlenski, August Macke și două doamne: Gabriele Münter și Marianne von Werefkin. Această adevărată echipă a Călărețului Albastru, nume devenit sinonim cu explorarea noilor orizonturi artistice, va fi și titlul unei publicații din 1912, semnate de Kandinsky și Marc, culegere de texte și imagini selectate din culturi și epoci diferite. Chiar dacă el nu reprezintă un manifest în sensul pur al cuvîntului (în 1912 apărea „Manifestul futurist“ al lui F.T. Marinetti, publicat aproape simultan în ziarul Democrația, la Craiova,) așa cum se va întîmpla mai tîrziu cu doctrinele manifeste ale lui Tzara (1916), simpla alăturare eterogenă de opere ale artei europene în contrapartidă cu cele din afara influenței europene atît din arta savantă… „….
Inainte de 1914 în Europa occidentală și de fapt pe tot continentul nostru pictorii, sculptorii, componiștii se influentau reciproc, se întîlneau la Paris, se apreciau.
Fondation Beyeler posedă 250 de opere, dintre care o sculptură Brancuși (….. …Constantin Brancusi 1876–1957 Der rumänische Bildhauer und Fotograf siedelte 1904 von Bukarest nach Paris über, wo er Freundschaften, u.a. mit Amadeo Modigliani, Alexander Archipenko, Marcel Duchamp und Jean Cocteau knüpfte. Ab 1906 beteiligte er sich aktiv am Salon d’Automne. L’OISEAU (DER VOGEL), 1923/1947 / Marmor und Kalkstein, mit Sockel, 121x 27,5 x 26,7 cm
Während Jahrzehnten konzentrierte sich Brancusi auf seine Vogelskulptur, die er bis in die 1940er-Jahre in zahlreichen Fassungen und in immer neuen Wandlungen und Materialien präsentierte. Die Vogelskulptur der Fondation wurde zu einem Zeitpunkt geschaffen, als die Werkreihe eigentlich bereits abgeschlossen war. Das Thema wird nochmals aufgegriffen und in höchster künstlerischer Reife zur Vollendung gebracht. In der Konzentration auf die Energie des massiven Marmors lässt Brancusi die schlanke Skulptur hochschnellen. Nicht der Vogel, sondern der Flug des Vogels soll dargestellt werden. Um dem Material die Schwere zu nehmen, hat der Künstler die helle, blau-graue Äderung des Marmors in die Gestaltung einbezogen. Die überaus feinen Linien, die den Stein überziehen, deuten die Flügel sowie die Weichheit des Vogels an, die beiden gezackten, „ausgesägten“ Sockelelemente scheinen ihn erst richtig in die Höhe zu katapultieren… …).
In era digitală accesul la reproducerile ”digitale” ale operelor de artă e la un clic. Un patrimoniu universal e de descoperit. Observatorul cultural oferă în limba romană acces la patrimoniul universal, pentru tineri, pentru cei care nu călătoresc sau nu au acces prin limbi moderne. Pentru TM2021 observatorul cultural e o arhivă însemnată.
Am văzut expozitia Neue Sachlichkeit la Mannheim (…. …. Mit Neuer Sachlichkeit bezeichnet man die Rückbesinnung auf die Welt des Sichtbaren als Reaktion auf die Sturm-und-Drang-Jahre der Vorkriegszeit Sie begann unmittelbar nach dem Ersten Weltkrieg zugleich mit der Hinwendung vieler Künstler zu sozialkritischen Bildthemen /George Grosz, Otto Dix, Christian Schad, Max Beckmann u. v. a./. Sie hat sich als eine führende Kunstrichtung der Weimarer Republik etabliert. …. …. ), expozitia Bauhaus la Weimar si Berlin. Picturile lui Picasso ca un reper al artei în secolului 20 le-am văzut în multe musee, Paris, Barcelona, Tübingen 2000, etc. Blaue Reiter, Die Brücke, Neue Sachlichkeit, Bauhaus, sunt expozitiile pe care le-am văzut în Bundesrepublik D. Citesc observatorul cultural cu plăcere.
Arta modernă / pictura e cautată, prezentată și discutată după 1945 în occident, mult mai puțin în spatele cortinei de fier (Picasso, membru PCF, Guernica, e respins, refuzat ca artist /pictor de tovarășii la Varsovia anilor 1950…). Azi cine e curios descoperă arta și cultura unui continent întreg. Der Blaue Reiter 1912 ne amintește de posibilitățile civilizației noastre înainte de catastrofele Europei în secolul 20 plin de violentă și conflicte ( ….. ..
Brigitte Roßbeck: Marianne von Werefkin. Die Russin aus dem Kreis des Blauen Reiters. Siedler, München 2010,
Wassily Kandinsky, Franz Marc: Der Blaue Reiter. Originalausgabe 1912. Kommentierte Neuausgabe von Klaus Lankheit, Piper, München 2004,
Wassily Kandinsky: Über das Geistige in der Kunst. Insbesondere in der Malerei. Originalausgabe 1912. Revidierte Neuauflage, Benteli Verlag Bern 2004,
Die Zweite Ausstellung der Redaktion Der Blaue Reiter Schwarz-Weiss. Ausgestellt durch Hans Goltz/Kunsthandlung München/Briennerstraße 8. Hans Goltz u. Putze Nachfolger, München, Druck: F. Bruckmann A.-G., München, 1912.
Die blaue Reiterei stürmt voran. Bildquellen für den Almanach Der Blaue Reiter. Die Sammlung von Wassily Kandinsky und Gabriele Münter. Herausgegeben von Helmut Friedel und Isabelle Jansen, Gabriele Münter- und Johannes Eichner-Stiftung, München anlässlich der Ausstellung Die blaue Reiterei stürmt voran vom 10. Mai 2012 bis Herbst 2013 im Münter-Haus in Murnau. München 2012,
Sybille Engels/Cornelia Trischberger: Der Blaue Reiter. Die Künstler, ihr Leben, ihre Zeit. Prestel, München 2014,
Bernd Fäthke, Annegret Hoberg Brigitte Salmen (Bearb.): Kandinsky, Münter, Jawlensky, Werefkin im Murnau, Murnau 2008,
Bernd Fäthke: Marianne Werefkin – „des blauen Reiterreiterin“. In: Ausstellungskatalog Marianne Werefkin, Vom Blauen Reiter zum Großen Bären, Städtische Galerie Bietigheim-Bissingen 2014,
… … ).
Am văzut filme cu Blaue Reiter (… … Bayern und der Blaue Reiter. Dokumentarfilm, Deutschland, 2013, 43 Min., Buch und Regie: Antje Harries, Produktion: Bayerischer Rundfunk, Reihe: Lido, Erstsendung: 11. Juli 2013 beim Bayerischen Fernsehen, u.a. mit den Kunsthistorikern Annegret Hoberg, Helmut Friedel, Christian Meyer…. …), Frida Kahlo, Futurismul, Paul Klee, etc.
Marinetti și futurismul italian s-au alăturat în anii 1923 noului val politic al Ducelui B.M. Arta nu ferește de erori.
Franz Marc a murit pe front în martie 1916 la Verdun ( …… ……
im Dezember 1912 lernte Marc im Berliner Heim seiner Schwiegereltern die Dichterin Else Lasker-Schüler kennen, die geschiedene Frau von Herwarth Walden. Es verband sie bald eine enge Freundschaft, aus der sich ein reger Briefwechsel zwischen dem Prinzen Jussuf von Theben (Else Lasker-Schüler) und Franz Marc bis zum Sommer 1914 entspann. Marc schickte ihr in den folgenden Jahren insgesamt 28 eigenhändig bemalte Postkarten. Das Aquarell Der Turm der blauen Pferde war ein Neujahrsgruß auf das Jahr 1913 und ist der einzig erhaltene farbige Entwurf für das gleichnamige, seit 1945 verschollene Ölgemälde…. …. ).
August Macke a murit pe frontul de vest în septembrie 1914 în Champagne ( …… ….. Die in diesen Schriften zusammengetragenen Gedanken waren für die weitere Entwicklung der abstrakten Malerei von grundlegender Bedeutung. Das programmatische Werk umfasste in Marcs Worten „die neueste malerische Bewegung in Frankreich, Deutschland und Russland und zeigt ihre feinen Verbindungsfäden mit der Gotik und den Primitiven, mit Afrika und dem großen Orient, mit der so ausdrucksstarken ursprünglichen Volkskunst und Kinderkunst, besonders mit der modernen musikalischen Bewegung in Europa und den neuen Bühnenideen unserer Zeit“. Marc schrieb drei kurze einleitende Kapitel, Geistige Güter, Die „Wilden“ Deutschlands und Zwei Bilder. Kandinsky verfasste den grundsätzlichen Beitrag Über die Formfrage sowie einen Nachruf auf Eugen von Kahler, und August Macke schrieb Die Masken ….. . Neben den Mitgliedern der Gruppe wurden unter anderem Werke der Brücke Mitglieder, Arp, Cézanne, Delaunay, Gauguin, El Greco, Matisse, Picasso und Rousseau in den Almanach aufgenommen… …).
Moartea lui Franz Marc și August Macke pe front, emigrarea lui Kandinski, M. Werefkin și A. Jawlensky sunt un punct de răscruce pentru un continent în flăcări.
TM2021 lumineaza prin citoyenii de ieri, de azi și de mîine.
Depinde de noi toți, în țară și UE cum ne creăm viitorul. Avem de ales. Observatorul cultural e un reper credibil. La mulți ani!