Desfătări de cititoare

Eroticonul Mihaelei Ursa se opreşte asu­pra ficţiunii amoroase, privite ca plă­cere a lecturii, dar şi ca forţă de re­prezentare a comportamentului amoros spe­cific unei anumite epoci. Sîntem pe teri­to­riul bizar, straniu al proiecţiilor mentale, care lucrează subtil, dar ferm asupra spi­ri­tu­lui uman, modelîndu-l în chip defini­to­riu. Proiecţii care se răsfrîng asupra realită­ţii multiplu informe, pentru a o matriţa sis­tematic-fantasmatic şi a o reorganiza în mod sensibil, vizibil. Plăsmuirea care plăs­muieşte, plăsmuindu-ne astfel – pe acest teritoriu al nisipurilor mişcătoare păşeşte o autoare curajoasă, care are ca singură armă certitudinea că păşeste tocmai pe acest te­ritoriu mişcător.   Eroticonul, imaginea vizuală concen­tra­tă la care avem acces prin discursul literar şi motivaţia amoroasă, alături de erotologii, definiţii diverse acordate iubirii, sînt cele două principii ordonatoare ale cărţii. Abor­darea metodică trece prin hăţişurile con­crete ale ficţiunii amoroase pentru a-i găsi pilonii de susţinere: e ca şi cînd autoarea s-ar fi scufundat în apele Veneţiei, ca să vadă cum şi în ce fel stă oraşul pe ape. Mihaela Ursa pleacă de la faţadele fascinante, de la lucirile tulburătoare ale apei pentru a ajun­ge la ingineria la fel de fascinantă şi de miste­rioasă a acestor plăsmuiri cu o putere de atracţie fatală: de la tehnicile […]