Despre filozofie – o radiografie subiectivă (II)

III. Cu cine se întîlneşte filozofia? Egomasaje (filozofia cu ea şi pentru ea însăşi) Acesta e spaţiul cel mai intim de manifestare a filozofiei. Nicăieri filozofii nu se simt mai bine decît între ei înşişi. Nici un public nu-l satisface mai mult pe un filozof decît publicul confraţilor săi. Cu tot ce poate să însemne asta, în termeni de strategii de recunoaştere simbolică şi reciprocă (oare cîţi nefilozofi avem care să fie dispuşi – nu spun capabili… – să scrie o recenzie despre o lucrare de „specialitate“?), de critică inofensivă, de orgolii concurente, de servituţi, de scandaluri consumate în intimitatea discretei comunităţi filozofice.   Ceea ce merită remarcat în ciuda sau, poate, tocmai graţie acestui autism este că mai putem găsi printre filozofii români de azi oameni care ştiu să scrie un text; că printre jurnaliştii şi scriitorii buni, numeroşi sînt aceia care au făcut studii de filozofie; în fine, că studenţii încă mai au de unde să înveţe, dacă vor, să scrie un text, o recenzie, un eseu, un doctorat. Ei pot încă deprinde o sensibilitate literară şi o rigoare conceptuală care, exersate în timp, pot da naştere nu neapărat unor filozofi, ci unor scriitori, în sensul cel mai […]