Despre Gheorghe Craciun

La inceputul anilor ’80, pe cind traiam inca in Timisoara, citeam carte dupa carte. Socialismul iti lasa vreme sa citesti, nu avea de oferit multe care sa te retina de la lectura. in acelasi timp, pazea cu ochi de Argus realitatea pe care o administra, ca sa nu fie prelucrata artistic; dar, in mod clar, se situa in defensiva. incercam, ca multi altii pe atunci, sa ajung la aceasta realitate prin usa din spate, sa trec de controale cu ajutorul trucurilor pe care ti le oferea literatura, daca se putea intelege ceva din asta. in plus, citeam ceea ce scriau altii, urmam tehnicile colegilor prin care acestia treceau poezia de vamile cenzurii fara a o lasa sa se deterioreze pina la stadiul de instrument. Citeam cu mare interes scrierile tinerilor colegi romani din generatia ’80, le urmaream incercarile de a controla problema. Asa am citit Acte originale/Copii legalizate, un titlu ce venea din grosolania cotidianului si care, in acelasi timp, transmitea din plin aluzii si insinuari. Nu l-am intilnit des pe Gheorghe Craciun, autorul volumului. Ultima oara ne-am intretinut un timp mai lung in 1998, cu prilejul unei manifestari ce a avut loc in Literaturwerkstatt din Berlin. Era prezentata noua […]