Despre gradini in secolul XIX

Ulysse de MARSILLAC “Nimic mai fermecator […] decit gradina Cismigiu, de la 4 la 8 dimineata. De citiva ani, vegetatia, activata de caldurile verii si de terenul nemaipomenit de fertil, a devenit magnifica. Peluzele sint verzi si catifelate de i-ar umple de gelozie pe faimosii bulengrini din parcurile engleze. Parterele au flori superbe. Copacii sint stufosi si aleile umbroase. Cind briza matinala scutura toate acele parfumuri si face sa cada in ploaie de perle roua noptii, o nespusa voluptate pune stapinire pe toate simturile si ai vrea sa uiti viata, nemaigindindu-te decit la placeri. Singurul lucru neplacut in Cismigiu e acela care ar trebui sa-i dea tot farmecul. Vreau sa zic lacul. Ti-e mila sa vezi lebedele murdarindu-si pieptul de saten alb de acel piureu verzui ce inlocuieste apa. Ar fi usor de reparat acest neajuns. N-ar trebui decit sa se paveze sau sa se asfalteze fundul lacului, ceea ce nu ar costa prea mult, apoi sa se desfunde canalul ce trebuie sa aduca aici apa Dimbovitei. Am avea astfel o apa curgatoare si limpede care, nu numai ca ar fi placuta vederii, dar care ar asana intreaga gradina si cartierul vecin. Nimic nu ar impiedica sa se adauge si […]