Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Despre oameni, lucruri şi idei
- 25-04-2013
- Nr. 671
-
Observator Cultural
- ÎN DEZBATERE
- 1 Comentarii
În jurul ideii de a constitui o facultate destinată studierii patrimoniului, cu specialitățile sale, s-au stîrnit deja pasiuni și discuții, ceea ce demonstrează capacitatea inspiratoare a acestui proiect. Fiind noi doi dintre cei care i s-au asociat de la început, vom încerca să răspundem la cîteva dintre întrebările pe care le ridică și care ne permit să precizăm motivele adeziunii noastre. Ceea ce lipseşte în sistemul nostru universitar este flexibilitatea administrativă – legile educaţiei au stabilit existenţa unui număr limitat de posibilităţi de organizare a formării tinerilor şi a cercetării. În plus, legislația generală actuală nu încurajează existența structurilor de dimensiuni reduse în cadrul universităților. Iată de ce, mai ales cînd este vorba despre programe complexe, care angajează specialiști cu expertiză provenind din varii zone ale universității, cei chemați să medieze și să organizeze participarea tuturor au nevoie să conteze pe un anume grad de autonomie academică și funcțională. În alte sisteme universitare, departamentele au această autonomie, de unde și rolul lor în generarea programelor de studii respective. La noi, facultățile sînt cele care joacă în mare parte rolul unui departament, de unde și confuziile pe care le provoacă asemănările, precum și diferenţele terminologice. Ceea ce ne preocupă, însă, este […]
D-lui Căpiţă: M-a derutat – dincolo, la articolul d-nei Lung – lipsa diacriticelor, nik name-ul dv trimiţîndu-mă cu gîndul la coloane, capiteluri carolingiene. Lipsă de imaginaţie lingvistică, la un absolvent de facultate filologică. Ca să vezi…
Domnilor, din articolul dv n-am înţeles, totuşi, ce este patrimoniul – ca obiect de studiu aparte. E tot aşa vag ca şi afirmaţia d-lui Cioroianu – „istoria e patrimoniu”.
Dar am înţeles că, pentru studierea a ceea ce o fi putînd însemna patrimoniu, e necesară inter(multi)disciplinaritatea. Atunci, n-ar mai simplu – administrativ, vorbind căci birocraţia e principalul obstacol al oricărei înnoiri – să militaţi pentru un curs special – un modul, la rigoare – de patrimoniu?
În vremea studenţiei mele, ZD Buşulenga ţinea un curs special Eminescu; Paul Cornea – unul de sociologie literară; pe partea lingvistică – erau cursuri speciale de semiologie, fonologie.
Cel puţin pentru început, s-ar forma nucleul de specialişti cu care să se poată aborda proiectul unei instituţii aparte – „A Patrimoniului”, cu secţii de conservare, restaurare, expertiză juridică specifică etc.
PS: Am înţeles că păcatul originar al „Istoriei” este de a fi fost „fiica” lui Roller – nomina odiosa. Asta-mi aminteşte o replică a lui Al Dumas-pere, cînd i s-a reproşat că a violat istoria în romanele sale „istorice”: Da, dar ce copii frumoşi i-am făcut!
Îmi mai aminteşte de impresia pe care mi-a făcut-o Roma, la prima mea vizită – un oraş-muzeu, unde coexistă carul lui Jupiter cu Capela Sixtină, unde se păstrează monumente publice din toate epocile istorice ale Romei. Şi-mi venea în minte barbaria cu care, la noi, comunismul dărîmase aproape tot ce aparţinea de „crunta moştenire burghezo-moşierească”, simbolurile unei civilizaţii de fapt.
Asta vă doriţi, desfiinţarea Facultăţii de istorie fiindcă Roller a-nfiinţat-o? Dacă da, n-ar strica să vă faceţi un plan de demolări fiindcă multe altele au fost înfiinţate, construite, ridicate în cei 50 de ani de comunism.
Nu pot crede c-aţi dori aşa ceva – ar aduce cu practica distrugătoare a comunismului asiatic – Vietnam, Cambodgia, Coreea de Nord; mai aproape de noi, cu a talibanilor care au şi apucat a distruge minuni ale civilizaţiei, în Pakistan.