Despre presă ca „organizaţie” care răspunde la comenzi
Editorial din Observator Cultural Nr. 834
- 03-08-2016
- Nr. 834
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 7 Comentarii
Horaţiu Pepine a publicat pe site-ul DW de luni, 1 august a.c., un comentariu drastic despre ruptura din ce în ce mai mare dintre presă şi „presupusul ei public”, dintre guverne şi partide politice, pe de o parte şi popoare, pe de altă parte. Pornind de la o serie de constatări pe care le face în legătură cu modul în care presa de peste ocean, cea din Marea Britanie sau din Austria a ales, de‑a lungul timpului, să reflecte diferite evenimente politice, jurnalistul de la DW trage un semnal de alarmă cu privire la consecinţele nefaste generate de abdicarea presei de la misiunea sa fundamentală – aceea de a oferi informaţii corecte şi analize oneste. „Cînd mass-media difuzează știri aberante cu scop pur propagandistic, cînd informații reale sînt ascunse în pagina a doua, ruptura nu mai poate fi acoperită. Neîncrederea se instalează statornic și ea riscă să afecteze și lucrurile făcute cu bună credință”, scrie Horaţiu Pepine, precizînd că nu e vorba despre simple erori de percepţie, oricînd posibile, ci de „o rea intenţie pusă la lucru pe scară largă”. Problema semnalată de Horaţiu Pepine este reală şi cu atît mai acută cu cît adeseori presa creează în mod sistematic […]
* ”astăzi acel grup cu sigle și docrină naziste conduce Ucraina”
Am mari rezerve față de corectitudinea informațiilor din presa digitală, faptul că-i on-line nu înseamnă că este și lipsită de acele influențe dezbătute în articol. Ba mai mult mediul online, prin dinamicitatea sa, este mult mai ușor manipulantă ca presa scrisă, a se vedea feed-urile care ne vin pe facebook.
Etica jurnalistică este o problemă serioasă, care trebuie dezbătută mai des, niște subiecte ar fi legate cine face reportaje obiective, cu ce bani, în ce mod?
!!!! De altfel, nu știu să fi stat altfel treaba cu presa, a fost mereu obiect de propagandă, să luăm exemplul raportului Chilcot (http://www.iraqinquiry.org.uk/media/247010/2016-09-06-sir-john-chilcots-public-statement.pdf) care susține negru pe alb că războiul din Irak a fost o încălcare a oricăror drepturi internaționale, comiterea unor crime împotriva umanității și trimiterea în haos a peste 30 de milioane de oameni. Cum a reacționat mass-media? ….prin liniște!, nu este oare un mod de a manipula opinia publică prin lipsa de dezbatere a unor probleme reale și ascunderea altora. Un alt exemplu este, cazul protestelor de pe Maidan (din Kiev 2013-2014), unde un grup fascist a comitea crime iar guvernul era acuzat de crimele acelui grup (https://www.youtube.com/watch?v=wwVUp4IWEKw), astăzi acel grup cu sigle și docrină naziste (https://en.wikipedia.org/wiki/Svoboda_(political_party) ) iar presa făce dezinformare continuă (http://www.bbc.com/news/magazine-31359021)… anul acesta Olanda a refuzat tratatul de asociere al Ucrainei, oare de ce?
Felicitări pentru articol, și cred că se putea face mai detaliat, cu exemplificări!
Presa scrisă nu dispare. Arhivele sunt necesare pentru o redacţie.
Google a digitalizat milioane de cărţi din universităţile americane şi le pune gratuit în internet. In Internet accesul este la un clic (Da, e mult spam… dar nu e greu de ocolit…). Accesul în limba engleză este deci la îndemina elevilor şi studenţilor romăni, la fel ca pentru o redactie. Ce se oferă în limba romănă în interent, diaspora….??
Ritmul de viată al tinerilor romăni 2016 mă face optimist. Elevii şi studentii au un ritm fixat pe astăzi. Acest ritm după orar scolar şi individual, accesul universal cu un clic, face diferenţa în relaţia cu pubicaţii pe hîrtie. Drumel spre biblioteca sau un clic pe smortfone- internet?
Brexit poate fi studiat în publicaţii pe hîrtie sau la televizor. Pentru tinerii romăni 2016 mentalitatea engleză poate fi usor cercetată îi descoperită cu un clic, prin exemplul personalităţilor în UK :
Stuart Mill 1806 -1873 : citate
Pentru progresare libertatea este singurul izvor sustenabil şi fără falsificări.
Individul este singurul suveran asupra corpului şi spiritului său.
Oamenii cîstigă mai mult dacă unii permit altora sa trăiască aşa cum ei considera că e just, mai mult decît dacă ei obligă pe fiecare să traiască după bunul plac al celorlalţi.
Amestecul public în acţiunile individuale se face cu cea mai mare probabilitate în mod fals sau la locul fals.
Europa este după părerea mea responsabilă (şi trebuie să se angageze) să asigure pluralităţi de căi în drumul său de dezvoltarea spre progres.
După Stuart Mill ” libertatea este prima şi cea mai puternică dorinţă omenească”, oferă posibilitatea pentru un individ să-şi dezvolte spiritul, calităţile şi morala. Restricţia se deduce din necesitatea de apărare individuală sau a altei persoane (principiul libertăţii).
Ce concluzii pot trage elevii şi studenţii 2016 după studiul presei şi a relatărilor la televizor? Situaţia în ţară şi pe continent?
Tinerii 2016 sunt mai repede „just in time” şi „up to date” în dezbaterile cu alţi tineri, cu un clic.
Ambele posibilităţi, hîrtia sau smartfone-internet sunt utile, în dezbaterile locale, regionale, continentale şi universale.
Şi eu am mari speranţe în generaţia celor care au acum 18-30 de ani. Dar nu cred că ei se pot dispensa de presa tipărită, de reviste şi de ziare de calitate. Ştiu că mediul digital este mult mai la îndemîna noastră astăzi – îl folosim cu toţii şi cele mai multe informaţii ni le luăm, selectiv, din mediul digital. Ceea ce nu înseamnă că nu există şi aici destule capcane, destule (adică foarte multe) dezinformări, zvonuri, pseudo-informaţii etc. Soluţia nu este să desfiinţăm presa tipărită sau televiziunile, ci să reconstruim, pe alte fundamente şi cu o altă viziune.
Pentru „Rolf” – dacă veţi vrea să vedeţi de ce ziarul Cotidianul a fost, acum vreo 10 ani, un ziar de calitate, nu veţi reuşi să găsiţi, pe net, arhiva ziarului. Pentru asta va trebui să mergeţi la bibliotecă, să căutaţi în arhive. Arhivele online pot fi oricînd distruse, şterse, iar munca atîtor oameni aneantizată. Poate că optimismul meu vi se pare demodat, dar sînt convinsă că presa scrisă nu va dispărea, oricît de mult am folosi noi toţi internetul.
Asta ne e natzia, ne meritam tratatzia! Recte la asa populatie, asa presa.
Prapastia cea mare e alegatori – partide politice. Faptul ca liviu mihai era unul din garantii morali ai nicusordanistilor demonstreaza cine i-a creat pe acestia.
Stirea zilei vine din Spania: somajul a scazut la 20% (anul trecut pe vremea aceasta era 25%) tocmai cand se asteapta alte alegeri, partidele nereusind sa constituie o majoritate parlamentara si deci un guvern. Deci cu niste ministri specialisti (tehnocrati cum crede ca ii injura Realitatea TV a lui ghitza) Spania incepe sa aiba o economie performanta capabila sa absoarba somerii, asa ca alegatorul se intreaba: de ce mai trebuie sa votez si a treia oara din decembrie incoace? Poate ii vine si romanului mintea cea de pe urma.
Internet Smartfone
Tinerii 2016 sunt conectaţi în era digitală de 10- 15 ani la internet, sunt mobili cu smartfone. Mobilitatea lor e mentală. Tinerii romăni nu au nevoie de hărtie, de ziare, elevii şi studenţii nu prea lenevesc în faţa unui televizor (public sau privatizat). Trăiesc ca cetăţeni liberi!
Presa tipărită şi televizorul influenţează mai mult generaţia (s-a uitat?… copii îmbrăcaţivă… mergem la culcare… 14 grade Celsius în dormitor la bloc 1982-1989…) care a asteptat, a căutat după 1989 aceste medii. Medii care au fost cenzurate şi reduse la un minim pînă 1989. S-a uitat atît de repede ce a fost, cine a manipulat pîna 1989? Excesul de medii după 1989 nu a dus la rezultatele dorite, a deformat sfera publică în favoarea vechiilor acticvişti. Da, din păcate aşa este.
Prezentarea în textul observatorului cultural e bine formulată: j”acuse!
Sper că tinerii 2016 sunt mai puţin afectaţi de traficul de influenţă şi manipularea mediilor aflate în mîna vechiilor activisti producători de “influenţă”. Sunt de accord cu precizările şi acuzaţiile (imediat după 1990 sfera publică în noua democraţie romănească a suferit din cauza celor prezentate…) care în anul 2016 au importanţă mărită. Romania 2016 e la un punct de răscruce.
Sunt mai optimist în privinţa tinerilor romăni 2016.
Trist, dar adevărat… Dacă adăugăm la tabloul dezamăgitor, dar dureros de real înfăţişat în articol şi procesul de mancurtizare prin tabloidizare, pe care tot presa îl orchestrează, avem imaginea deplorabilă a unor derapaje cumplite de la normalitate. Consecvenţa cu care postdecembrismul desfiinţează iluziile pe care le aveam în predecembrism este înfricoşătoare. Rătăcim cu toţii, obosiţi, pe o planetă care încă ne mai suportă…