Despre prietenie şi disidenţă

Se răzvrăteşte regimentul mileniului   Se pare că am intrat în rîndul celor care, pe măsură ce trec anii, preţuiesc mult mai mult gesturile decît cuvintele (vorba aceea… „apa trece, pietrele rămîn“). Pentru care gesturile prieteniei – prin valenţele lor profunde şi decantate – reprezintă tot atîtea repere ale unei reale sărbători. O astfel de sărbătoare am trăit zilele trecute, cînd prietenul meu (prieten al gesturilor), poetul Géza Szo´´cs, mi-a oferit să citesc manuscrisul unei viitoare cărţi, de fapt, un interviu în care sînt inserate documente importante pentru istoria noastră recentă. Este un text inedit, mai deosebit şi de o reală valoare documentară, care îl ţine cu „sufletul la gură“ pînă şi pe cel mai exigent cititor. Multe dintre evenimentele, întîmplările pe care Géza Szo´´cs le povesteşte în acest interviu îmi erau cunoscute, multe – nu, iar felul în care sînt „puse în pagină“, detaşarea cu care sînt povestite conferă textului o profunzime impresionantă. Onorantul gest al lui Géza Szo´´cs de a-mi oferi acest manuscris a fost dublat de bucuria descoperirii lui Endre Farkas-Wellmann, un tînăr poet şi prozator maghiar din Cluj, interesat la modul real şi eficient de trecutul apropiat, de ultimele două decenii trăite sub dictatură, de momentele […]