Dictionarul lui Payne

A Dictionary of Cultural and Critical Theory Edited by Michael Payne. Oxford: Blackwell Publishers, 1999, 644p, f.p. Intr-un studiu din 1992 (What is Cultural Criticism?), Linda H. Peterson – titulara cursului de teorie critica de la Universitatea Yale – observa ca studiile culturale incearca sa „desacralizeze“ intrucitva ceea ce s-a numit impropriu „cultura inalta“ si sa o apropie de „cultura populara“, singura in stare sa fixeze un canon durabil si obiectiv, din perspectiva istorica. Prin aceasta disciplina (critica) a sfirsitului de secol se urmareste, altfel spus, o apropiere intre aula (spiritul academic) si agora (mentalitatea grupului propriu-zis), ideal postmodernist prin excelenta. Profesoara constata ca, din cauza prejudecatilor colective traditionale, avem in continuare tendinta sa suprapunem cultura cu „o simfonie a lui Mozart“ audiata eventual „la Lincoln Center“, cu „o expozitie Rembrandt de la Metropolitan Museum of Art“ sau, in general, cu orice se leaga de prezenta „oamenilor peste saizeci de ani“, intr-un loc apasat de formalitati si stereotipuri, si mai putin de imaginea „tinerilor in blugi si tricou“, vorbind neconventional si usor inestetic. Un critic cultural trebuie sa gaseasca numitorul comun al celor doua extreme, construindu-si discursul pe dialogul neconditionat intre antinomii. Va scrie – cu aceeasi atentie si deschidere […]