DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Dinu Flămând
- 03-12-2010
- Nr. 553
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 7 Comentarii
La sfîrşitul săptămînii trecute, cu prilejul celei de-a treia ediţii a Festivalului de Poezie, organizat de Eis Art la Iaşi, l-am revăzut pe poetul Dinu Flămând, invitat special al evenimentului, după aproape un sfert de secol. Poate un pic mai masiv decît pe vremea cînd l-am cunoscut, în rest mi s-a părut neschimbat. Sigur, aş fi putut să-l revăd în toamna lui 1990, la Paris, cînd făceam o carte de interviuri cu literaţii români de acolo, dar nu ştiu exact ce s-a întîmplat. Am vorbit la telefon, dar nu am mai apucat să ne vedem şi să stăm de vorbă. Să dau vina pe programul meu încărcat. Dinu Flămând face parte din prima generaţie echinoxistă, fiind membru fondator al cenaclului şi al revistei clujene, sora revistei ieşene Alma Mater/ Dialog, evocată în articolul trecut. La absolvire, primeşte repartiţie la Centrala Cărţii, de unde este transferat disciplinar, pentru lipsă de „vigilenţă ideologică“ la Editura Enciclopedică şi, din acelaşi motiv, este mereu mutat, mai întîi la Flacăra, apoi în redacţia comună a revistelor Viaţa studenţească şi Amfiteatru. De aici este dat afară în 1987, după apariţia celebrelor poezii ale Anei Blandiana despre „poporul vegetal“. Mai trece meteoric prin redacţia revistei de literatură […]
@) Liviu Antonesei
…si eu pe dl.Flamand, la Iasi, spre sfirsitul anilor optzeci, inainte de problemele ivite din pricina publicarii grupajului cu „ppoprul vegetal”. Mi s-a parut si un om foarte ok. De altfel, cred ca asta reiese si din ce spuneti in preambulul articolului.
@) Daca_nu_nu
… nu m-am mai uitat de mult pe site-ul asta. merci pentru reamintire! Poeziile postate sint alese bine!
Face paşi mari spre o lizieră interioară
unde şoapte de acacia îi arunca în păr
ultimele reflexe de soare marin – levitează
prin apele freatice ale unui surâs lunar
mă cuprinde într-o largă privire indulgentă
laolaltă cu florile, cărţile şi agrafele de pe masă
miroase din ea persistent un somn treaz
secretat de glande ce-i înfloresc sub piele
şi care o fac de tot intangibilă parcă înfăşurată
într-o lumină interioară şiroind de jur împrejurul ei
dimineţile îi sunt irigate de o muzică vegetală
gesturi de umbră mângâie conture numai de ea ştiute
şi amintirile ei aleargă spre viitor
cu o forţă ce scutură din rădăcini imposibilul
fericirea ei epidermică vindecă între noi
indiferenţa acestei zile, urâtul, resentimentele
iar eu o pândesc pe la toate uşile
şi absorb din hainele ei nou miros
şi stau în calea mâinilor ei să culeg la-ntâmplare
mângâieri de prietenie săracă
imensă milă
iar cum se îndepărtează în lungul ţărmului
mă preling de sub tălpile ei ca refluxul
flacără a secretului
metamorfoză
femeia mea
îndrăgostită dar nu de mine …
http://agonia.ro/index.php/poetry/170627/Femeia_%C3%AEndr%C4%83gostit%C4%83
Cu mari vărsări de frunze ne vărsăm,
oraşul urcă-n ceaţă prin ecluze,
din zi in zi iubitei cuvenite
nervuri de frunze-i tremură pe buze.
De ziua morţilor e târg de flori,
ceaţa, ca măduva de lumânare,
se-ngraşă printre ierburi cenuşii
supuse în cununi la sărbătoare.
Apoi o vreme nu mai vine nimeni
cu sentimente lung bătute-n dungă,
iar dintre-atâţia morţi şi-atâţia vii
doar ceremoniale întristări, pe vreme lungă.
Din lampadare goale cresc licheni,
ceaţă cleioasă, poduri deşelate,
măturători lucioşi trag la edec
străzile neumblate din cetate.
Până la linia de mucegai
stau să plesnească străzile casante
trase-n timpane palide, de crai;
la ceas sfielnic, către ziuă
când nu găseşti la nimeni o ţigară
iar gustul dragostei se înăspreşte
cu iritări de nicotină-amară.
Din turnul focului cad paznici morţi,
cloşarii tenebroşi trag din săneţe –
dacă ar arde ceaţa peste noi
trâmbe de fum s-ar ridica în pieţe
din toate cărţile de chin nescrise.
După o goană spână de o noapte
deasupra noastră lupii stau pe dealuri,
gâfâie ceaţa-n cerul gurii şi se lasă caldă.
(http://agonia.ro/index.php/poetry/13931341/Cea%C5%A3a)
@) All
Mi-a trimis cineva un link spre un filmulet de la decernarea titului de Doctor Honorius Causa lui Din Flamand, in mai anul acesta, la Universitatea din Maramures. Nu stiam asta, dar cind ma gindesc la dificultatea autorilor tradusi, cred ca merita un asemenea titlu de la mai multe universitati, poate chiar cea din Cluj, unde a studiat…
Daca_nu_nu
…si desigur excelent ca te-ai gindit sa postezi linkul carte el! Merci!
…socotesc potrivit să adaug link-ul unui interviu realizat anul trecut cu scriitorul, poetul, traducătorul Dinu Flămând, un interviu-mărturie a ceea ce înseamnă ardere pe litera unui vers într-o limbă ce nu e a ta şi a ceea ce înseamnă renaşterea literei în viersul tău de acasă:
http://dev.observatorcultural.ro/Am-iesit-din-depresie-cind-am-inceput-sa-public-din-nou-poezie-in-Romania*articleID_21974-articles_details.html