DIN FOIŞOR. Ţara ca o pradă şi bravele sale elite

Am mai abordat chestiunea aceasta, însă cumva punctual, răspunzînd, acum vreun cincinal, unei anchete comise de o revistă culturală. Dar răspunsul meu de atunci nu era numai punctual, ci şi incomplet şi unilateral. Socoteam că elitele de pradă sînt, dacă nu exclusiv, atunci eminamente politice şi mai credeam că poartă un singur chip, cel al PSD-ului. Or, între timp, cum se spunea pe vremuri, „viaţa m-a învăţat“ că lucrurile nu sînt chiar aşa de simple şi de precis delimitate. Este foarte adevărat că PSD-ul de acum cinci ani, pe care naivii îl credeau un partid serios, pe cale să reformeze, nu era decît forma eminentă de organizare a elitei de pradă postcomuniste, cum fusese  şi FSN-ul originar, şi PSDR-ul, şi PDSR-ul, pseudonimele sub care a funcţionat de la apariţia sa „în vîltoarea revoluţiei“. De ce anume era interesat PSD-ul? De  acapararea presei pentru a putea fura în linişte, de controlul justiţiei din acelaşi motiv, dar şi pentru a o asmuţi împotriva opoziţiei, de controlul total asupra societăţii. Ei bine, în cei cinci ani şi jumătate  ai regimului Băsescu, lucrurile nu s-au schimbat deloc! Deh, şi partidul prezidenţial tot pe aceeaşi filieră vine!   În fond, aceste „elite“ cumva politice nu […]