Din nou despre algebra totalitară: Sirena Roşie şi Gandhi

Comunismul, ca ideologie, organizaţie politică (Partidul Comunist) şi sistem politic, a investit resurse uriaşe pentru a-şi crea aliaţi care s-au afirmat independent, prin valoarea intrinsecă a acţiunilor şi realizărilor acestora. Distanţa de nestrăbătut dintre scopurile propagate şi mijloacele violente ale comunismului a forţat partidele comuniste de la începuturile acestora să atragă, indiferent de mijloace, individualităţi de valoare cu credit intelectual (ştiinţific, artistic etc.) şi moral. De ce? Pentru falsificarea capitalului moral şi intelectual al comunismului, care, ca doctrină, se autoiluzionează că posedă monopolul absolut asupra justiţiei sociale şi asupra capitalului moral. Lăcomia ordinară a fost sublimată într-o lăcomie morală, care se hrăneşte din nemărginita lăcomie de putere politică a Partidului Unic. Chiar din momentul în care schimbările structurale începute în decembrie 1989 au născut speranţe, falsificarea capitalului moral a devenit din ce în ce mai rapace şi mai extinsă. Inerţia mentalităţilor şi a reţelelor comuniste a stimulat falsificarea capitalului moral în dauna cultivării acestuia, orice mijloace de pervertire, împroşcare, defăimare şi falsificare fiind premise, mai ales cînd acţiunile de corupere sau de intimidare au eşuat. În acest mod, înseşi încercările sincere de convertire politică, de schimbare interioară au fost drastic descurajate.   Să ne amintim numai de furia falsificatoare împotriva […]