Dintr-un jurnal de cinefil

Sîmbătă, 29 mai: Descind, dintr-un inevitabil întîrziat tren, direct la Cinematograful Republica, la proiecţia de gală a Caravanei cinematografice a lui Titus Muntean. Ecranizarea nuvelei lui Ioan Groşan ar merita o cronică întreagă, unde, cu siguranţă, bunele consemnate ar fi mai multe decît relele, incluzînd şi faptul că, deşi „traducerea“ scenaristic-regizorală a prozei e, ca orice traducere, trădătoare, nu e dezamăgitoare: dramatizează, deplasează temporal şi, deci, implicit, situaţional, story-ul, dar mai păstrează ceva din savoarea textului de plecare – e drept, cu excepţii, cum ar fi, de pildă, redimensionarea caracterologică a ţiganului Darcleu, decolorat pînă la cenuşiu, departe de farmecul prototipului literar. Obosit, flămînd, cu bagajele aferente după mine, renunţ la Metropolis-ul integral, restaurat şi proiectat cu soundtrack live. Regretele iniţiale se vor amplifica în zilele următoare, cînd voi afla c-am pierdut un eveniment.   Duminică, 30 mai: O soluţie raţională, Suedia, regia Jorgen Bergmark, e primul film pe ziua de azi şi primul din competiţie pe care-l văd, cu un ochi care rîde şi cu unul care plînge, fiindcă e genul care traversează, dus-întors, constant, distanţa dintre comic şi dramatic, în povestea a două cupluri care interferează (unilateral) şi încearcă să rezolve raţional o situaţie generată de iraţionalitatea atractivităţii. […]