Mihai IGNAT

Am văzut spectatori plîngînd

Jurnal de cinefil: TIFF 2013

Sîmbătă, 1 iunie Dama de companie (Call Girl, coproducţie Suedia-Irlanda-Norvegia-Finlanda 2012) – film din competiţia TIFF. Politicieni, membri ai guvernului, clienţi ai unei reţele de prostituţie inclusiv infantilă. Poliţişti aparent incoruptibili care cedează presiunii politice şi poliţişti incoruptibili ucişi la datorie. Între cele două tabere, o matroană de bordel modern (interpretată magistral de Pernilla August, incluzînd aici şi curajul de a-şi arăta …

Citeşte articolul

Jurnal de TIFF 2012

La a unsprezecea ediţie a TIFF-ului, organizatorii s-au lăudat din nou cu recorduri cantitative (240 de filme din 46 de ţări, numărul în expansiune al sălilor sau spaţiilor de proiecţie), dar şi cu provocările secţiunilor tradiţionale („Fără limită“, „Umbre“, „Supernova“, „Competiţie“ ş.c.l.). Cum n-am putut vedea decît o infimă parte dintre pelicule, impresia personală că anul acesta TIFF-ul n-a strălucit prin selecţie (şi mă refer …

Citeşte articolul

Jurnal de cinefil

Progresia cu care se extinde TIFF-ul în spaţiul clujean şi extraclujean (Piaţa Unirii, cartierul Mănăştur, castelul Banffy-Bonţida etc.) pare a fi direct proporţională cu avalanşa de filme româneşti noi din festival, respectiv de pe piaţa noastră cinematografică. Sau viceversa. Unele dintre aceste filme prelungesc tradiţia intrării în circuitul autohton pe „poarta“ celui mai important festival de gen de la noi, după eventuale premiere absolute peste …

Citeşte articolul

Dintr-un jurnal de cinefil

Sîmbătă, 29 mai: Descind, dintr-un inevitabil întîrziat tren, direct la Cinematograful Republica, la proiecţia de gală a Caravanei cinematografice a lui Titus Muntean. Ecranizarea nuvelei lui Ioan Groşan ar merita o cronică întreagă, unde, cu siguranţă, bunele consemnate ar fi mai multe decît relele, incluzînd şi faptul că, deşi „traducerea“ scenaristic-regizorală a prozei e, ca orice traducere, trădătoare, nu …

Citeşte articolul

TIFF reloaded

Ediţia a opta a Festivalului Internaţional de Film Transilvania a debutat cu aceeaşi efervescenţă ca în anii trecuţi şi a stîrnit acelaşi interes din partea spectatorilor clujeni sau de aiurea. Epoca de Aur după 20 de ani Filmul de deschidere din seara de vineri, 29 mai, a fost mult-aşteptatul Amintiri din Epoca de Aur, compus …

Citeşte articolul

Dispariţia lui „înăuntru“

Filmul lui Laurent Cantet, ca regizor, al lui François Bégaudeau, ca actor şi scenarist, dar şi al micilor „actori“ de 13-14 ani, membrii clasei a cărei lume e descrisă, se numeşte în original Entre les murs/Între ziduri, titlu evident mai expresiv, mai provocator şi mai sugestiv decît traducerea „În clasă“. Translarea mot-à-mot ar fi stîrnit, cred eu, curiozitatea …

Citeşte articolul

Cine-File. Ultima aventură

Franciza „Indiana Jones“ este una dintre multele reactivate în ultimii ani, cumva pe ultima sută de metri, dacă stai să te gîndeşti că Stallone, Ford et alii au ajuns deja la vîrsta a treia. Pe chipul ultimului Indy se văd cei 66 de ani, iar mişcările lui de action hero s-au cam încetinit – nu degeaba partea cea …

Citeşte articolul

Cine-file. Românesc. TIFF românesc (II)

Între scurtmetrajele româneşti proiectate la abia terminatul TIFF, de un haz „moldovenesc“ s-a dovedit a fi (Plictis şi) inspiraţie al basarabeanului Jgor Cobileanski. Umorul sec şi negru al acestui filmuleţ, care amendează apucături la fel de prezente pe ambele maluri ale Prutului, pare să-l intereseze şi să-l prindă pe Cobileanski – drept dovadă, primul său lungmetraj, proiectat în …

Citeşte articolul

Românesc. TIFF românesc (I)

Ediţia 007 a TIFF-ului a avut parte, mai mult decît în oricare altă ediţie, de o „dimensiune românească a existenţei“ sale. Lăsînd la o parte evocarea lui Alexandru Tatos sau omagiul adus Tamarei Buciuceanu-Botez, secţiunea „Zilelor Filmului Românesc“ a cuprins documentare, trei calupuri de scurtmetraje şi opt lungmetraje. Două dintre ele, Katalin Varga, respectiv Elevator, au fost realizate …

Citeşte articolul

Polonia mea de celuloid

Cunosc, relativ, două Polonii: una de hîrtie, cealaltă de celuloid. Prima înseamnă Sienkiewicz, Schulz, Lem, Gombrowicz. A doua: Wajda, Kieslowski, Polanski. Ştiu, „Poloniile“ mele sînt puţine, fictive şi nu foarte bogate. Dar sînt memorabile şi au personalitate. Nu cunosc, din păcate, cinematografia poloneză, ci doar cîţiva cineaşti notorii, plus alte cîteva filme răzleţe. Chiar cînd face un film cu şi despre francezi, despre un …

Citeşte articolul

CINE-FILE. Alta cronica a unei morti anuntate

Primul film de Paul Thomas Anderson pe care l-am vazut, cind habar n-aveam ca ma uitam la un "Paul Thomas Anderson", mi-a creat o frustrare: credeam ca ma duc la un film cu ceva scene deocheate, dat fiind ca era vorba de cinematografia porno, dar m-am inselat. Era vorba, evident, de Boogie Nights, ultima pelicula in care Burt Reynolds joaca un personaj, si nu pe …

Citeşte articolul

FILM. Cel batrin, cel principial, cel naiv

Nu impartasesc ideea unora privind mediocritatea lui O Brother, Where Art Thou?, fermecatorul film al fratilor Coen din 2000, in care, de altfel, am dat de un George Clooney intr-un contre-emploi savuros. Pentru mine acest film e superior lui The Hudsucker Proxy si nu e mai putin valoros decit The Big Lebowski, Fargo sau No country for old men – chiar daca apartin unor specii …

Citeşte articolul

FILM: Cine-File Barbierul din Londra: virtuozitate si visceralitate

Este evident ca Tim Burton, indiferent ca face film cu actori sau desene animate, e un regizor care si-a definit obsesiile si stilul, astfel ca putem vorbi de o „marca“ proprie, in care intra de regula umorul negru, parodia, grotescul. Acestea servesc de obicei pentru trasarea prin contrast a candorii si a sensibilitatii, a moralei si a normalitatii: outsiderul Edward Scissorhands e in egala masura …

Citeşte articolul

TIFF 2007: 160 de filme, 10 zile si 2 orase

Dupa programul incarcat pe care-l are si dupa desfasurarea primelor trei zile, TIFF 2007 se pare ca bate recorduri de audienta, de interes si de amploare (cum ar fi, de pilda, numarul de filme selectate). Face sali arhipline, invita vedete straine (Franco Nero, Armand Assante), Palme d’Or-ul acestui an, premiere mondiale, se extinde cu un pseudopod spre Capitala Culturala Europeana (si vrea, intelegem de la …

Citeşte articolul

Doua intilniri memorabile

In mult prea scurtul timp pe care l-am putut petrece la TIFF-ul de anul acesta, am avut sansa a doua intilniri speciale. Cea dintii a constat, de fapt, in vizionarea deja celebrului film al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, programat, printr-o buna intuitie (si prin bun-gust, evident) ca film al Galei de deschidere a festivalului de la Cluj. De ce buna intuitie? …

Citeşte articolul

A trindavi… cu pasiune

Asa cum am mai declarat o data, pe mine lenea m-a facut dramaturg. Iar inainte de asta, lenea m-a facut poet – dar asta e alta poveste. Ei, ca sa fiu sincer, si saracia a contribuit la transformarea mea din poet in dramaturg. imi inchipuisem ca a scrie teatru si a ti se juca piese inseamna si a cistiga bani, bani mai seriosi decit un …

Citeşte articolul

Crize

sau Inca o poveste de dragoste

Piesa a fost nominalizata la International RadioPlaywriting Competition 2003. Premiera a avut loc in aprilie 2004, la Radio BBC Londra, in regia lui Claudine Toutoungi, in distributie: Lia Williams, Peter Capaldi. Pe 19 iunie 2005, a avut loc un spectacol-lectura la Teatrul „Andrei Muresanu“ din Sfintu Gheorghe (reluat apoi la Viena si Brasov), regia: Corina Oprea, cu: Mirela Bucur Pal, Daniel Rizea. In acelasi …

Citeşte articolul

Vieti post-mortem

Coproductie franco-afgana din 2005, Pamint si cenusa e, fara indoiala, un film afgan – prin regie, actori, problematica si peisaje. Nimic „frantuzesc“ in acest film in care regasesti absurdul beckettian al asteptarii lui Godot (numai ca aici se asteapta un camion) sau ritmul tarkovskian al naratiunii, poezia pustietatii sau disperarea si tragedia unei lumi arse de soare si de foc. Un pod, o bariera, …

Citeşte articolul

Dragostea – termen de valabilitate

Frédéric Beigbeder e un brici. Un brici e un obiect cu destinatie de suprafata: el trebuie sa rada epiderma pentru a o lasa neteda. Un brici e sec, scurt, la obiect. Dar asta-i stilul lui Beigbeder: fraze scurte, care merg direct si nerusinat la tinta: „Trebuie sa te hotarasti: ori traiesti cu cineva, ori il doresti. Nu poti dori ceea ce ai, e impotriva naturii“1. …

Citeşte articolul

Libertatea de a-ti alege propriul lacat

Osama – coproductie afgano-olandeza, 2003 Regia si scenariul Siddiq Barmak Distributia: Marina Golbahari, Arif Herati, Zubaida Sahar, Mohamad Nader Khadjeh, Mohamad Haref Harati, Gol Rahman Ghorbandi, Khwaja Nader, Hamida Refah Spre rusinea mea, am asupra Afganistanului contemporan o imagine cu totul vaga, abstracta, construita din informatii putine, ciupite din stiri care repeta termeni precum saracie, regim de teroare, fundamentalism, razboi, foamete. Tocmai de aceea …

Citeşte articolul