Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Discursul urii“, reforma clasei politice şi noul conformism
- 24-12-2009
- Nr. 506-507
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 22 Comentarii
Promisă în campaniile electorale din ultima vreme, reforma clasei politice a început, totuşi, în urmă cu vreo trei ani şi s-a intensificat în 2009, cînd a culminat chiar cu constituirea unui nou grup parlamentar, cel al „independenţilor“. Spun „totuşi“ pentru că, tributari unui idealism păgubos, care ne face să asociem ideea de reformă cu o transformare profundă şi benefică a politicului, există riscul să ignorăm schimbarea revoluţionară ce se petrece sub ochii noştri, schimbare girată de la cel mai înalt nivel. E vorba, desigur, despre reconsiderarea (de fapt desconsiderarea) unor concepte precum principialitatea, loialitatea, consecvenţa, căzute în desuetudine şi ridiculizate de toţi apologeţii puterii reînvestite. Într-o ţară în care aleşii noştri îşi schimbă partidul mai des decît lenjeria intimă, a rămîne consecvent unor principii sau, şi mai rău, unui partid care a adunat mai puţine voturi e suspect, e degradant, e de-a dreptul jignitor. În contextul nou creat după 6 decembrie, cei care se încăpăţînează să nu participe la guvernare dau dovadă – în opinia unui scriitor contemporan – de o „insanitate psihologică întristătoare“, fiind animaţi, în mod evident, de ură. Nu vreau să vorbesc acum despre pseudoargumentele invocate de reprezentanţii partidului prezidenţial şi de locatarul de la Cotroceni […]
lista pozitiva – Regele Mihai, Neagu Djuvara, Marie Rose Mociornita si trebuie sa ma gandesc mult pentru a mai gasi si exemple notorii, in viata…apoi sunt multi oameni nu la fel de notorii si din nefericire, neimplicati politic…IMI PARE RAU dar revin…
… la cuvintele „arhanghelului”, dar adaug la acea listă de nume postată -cu voia dv.! – şi pe M. Geoană, V. Hrebenciuc, A. Năstase, I. Iliescu, C. Antonescu, Tăriceanu etc. etc. etc….
Pentru a fi constructivi, vă rog să întocmiţi şi o listă pozitivă. Chiar ar fi de dorit să încercăm împreună un set de atribute indispensabile omului politic (recent). Dacă vom găsi şi cîteva persoane care să corespundă criteriilor respective, misiunea noastră, a intelectualilor neimplicaţi politic, ar fi parţial îndeplinită.
Domnule Floarea, domnul Traian Basescu este la
fel de comunist notoriu ca cei pe care ii aminteati intr-o postare din 18 octombrie 2009. Fata de unii de acolo, e chiar mai rau. Pentru ca e si securist. Nu mai sunteti interzis?! Care este logica: unii comunisti sunt mai buni altii mai rai? Sau unii mint mai frumos ca ceilalti? Atentie la cuvintele pe care le folositi, „logica din campanie” este folosit de domnul Basescu si domnul Boc.Nu cred ca vreti sa va asemanati cu dumnealor? Dar eu zic ca anul acesta e mai bine sa ne gandim la altceva, nu la acesti indivizi, se gandesc singuri la ei insisi. Au tot aparatul de partid si stat la picioare pentru a-i apara, e inutil sa o faceti si dumneavoastra. Din naivitatea sau din altceva. Va doresc numai bine si va reamintesc ca in aceeasi postare ati vorbit despre crestinii moderni/ autentici care nu urasc pe nimeni. E timpul sa pentru asta…Sanatate si multa intelepciune. Daca ati fost in ultimul timp la teatru in Bucuresti ati fi inteles cum e o parte din poporul roman : lipsit de discernamant- aplauda in aceeasi masura si spectacolele proaste si pe cele bune. Si chiar se ridica in picioare pentru acest lucru.E penibil si jenant! Imi pare rau sa va spun: nu naivitatea si buna credinta ne lipseste noua romanilor ci discernamantul si curajul de a spune Nu. Iar pe acesta nu il ai daca nu stii ce-i bun sau prost. Daca nu ai modele. Iar Traian Basescu , Emil Boc, Ion Iliescu, Petre Roman, Elena Basescu, Honorius Prigoana, Boureanu si altii nu sunt modele umane si nici nu incurajeaza modele si valorea. Unii mai mult sau mai putin. Toate cele bune…
Deşi strădania argumentată a antepostatorilor mei e lăudabilă, mărturisesc, în a mea naivitate (care, recunosc public – a nu mai ştiu cîta oară! –, m-a adus pe 21-22 decembrie 1989 în Piaţa Universităţii şi, mai tîrziu, tot acolo, printre „golanii“ maltrataţi de regimul FSN-ist al lui I. Iliescu, aceeaşi naivitate menţinîndu-mă – ei da! – la catedră, spre lupta donquijotescă de zi cu zi cu semianafabetismul liceal etc. etc.), că mă consider ceva mai aproape de idealurile mele sub auspiciile unui regim care a făcut cîte ceva din cele promise şi care – măcar de ochii lumii! – se delimitează de PSD! Înţelegeţi, rogu-vă, stimaţi contraopinenţi, că am votat cu candidatul PDL căci acest partid e ceva mai la dreapta decît PSD-ul lui Geoană (încă o dată: definitiv compromiţătoare consider alianţa PNL-ului cu acest din urmă monstru politic, urmaş 100% al PCR-ului şi al securităţii ceauşiste!), aceasta numai de-am judeca prin membri de-ai săi de talia unui Valeriu Stoica, să zicem.
Depăşind logica din campania electorală (scuze că m-am lăsat angrenat în aceasta în cele ce-am scris pînă aici!), vă întreb: a cui să fie vina dacă, după validarea alegerilor, dl C. Antonescu şi ai săi au refuzat colaborarea cu noua majoritate politică? Prin (o)poziţia ţîfnoasă afişată, PNL-ul mi-a demonstrat, încă o dată, că a doua literă din titulatura sa îi este improprie, căci interesul naţional i-ar fi cerut o implicare directă, prin oamenii competenţi de care dispune, în guvernarea unei ţări afectate de o criză economică declanşată de interesele finaţelor mondiale!
Conchid cu tristeţe, că, dacă după 1990, cu prieteni membri în AFDPR precum Vasile Valuşescu (pe care-l frecventam de prin 1985), m-am simţit suficient de bine reprezentat politic de PNŢ-cd şi de PAC, fiind îndreptăţit, pînă la un moment dat, chiar să activez politic, după 2009 în niciun caz n-aş mai putea simpatiza vreun partid, antepenultimul pe listă fiind PNL – îl devansează, ca antipatie personală, PRM şi PSD!
Naiv fiind, închei cu încredinţarea că 2010 va fi mai bun şi urez tuturora sănătate, pace sufletească şi inteligenţă creatoare!
adevarata noastra politica a fost plina de compromisuri dupa 1989… toti politicienii s-au comportat de parca aceasta tara juca intr-un film ce trebuie sa ia cate un OSCAR in fiecare an… ce i-ar trebui acestei tari, ca sa raspunda astepatrilor romanilor dupa 89, a fost lasat complet la o parte…rezultatul il vedem astazi, cand ne va fi greu sa ne apucam de treaba gandindu-ne ca daca ceva nu ne place trebuie sa luam decizii si sa raspundem pentru ele… altii, gen FMI, care asteapta sa intindem mana, se bucura si se intreaba si ei cum de romanii pot fi atat de naivi… deocamdata romanii sunt in ceata complet, si pragul suferintei critice se apropie…
Pana cand fauna funesta -asa zisa clasa politica- ce-a acaparat si infestat aceasta tara nu va disparea, la propriu,sint slabe sanse (sperante) de normalitate.Pana cand mentalul nostru colectiv nu se va schimba,in sensul cultivarii si sustinerii valorilor,al competentelor si raspectului fata de sine si de Celalalt,sint slabe sperante.Singura luminita de la capatul tunelului ar fi schimbarea mentalitatii fiecarui individ,astfel incat,in spiritul preceptelor morale si religioase ce ne anima,sa participam constienti la schimbarea in bine a imaginii tarii.
Cam multe si pretentioase deziderate,prea putine resurse si disponibilitati !
Faptele contrazic vorbele domnului Basescu, ganditi-va la sprijinirea doamnei Udrea, domnului Boc, a lui Honorius Prigoana, Elena Basescu, Blaga, Berceanu, Videanu…Comunismul inseamna egalizarea tuturor cetatenilor, nepotism, promovarea manelismului, a inculturii, a lipsei de libertate a constiintei ( un vot= un kg de ulei ) acestea sunt valorile domnului Basescu care nu suporta decat yes-mani si pupincuristii, oamenii fara caracter si lipsiti de personalitate. De ce sunt acestia
promovati? Pentru ca ei nu i se pot opune. Nu au nici caracter nici competenta. Apoi, tara se va umple incet incet de oameni fara discernamant si valori morale, care il au drept model pe acest domn incult, grobian si fariseu, UN OTV-IST PERFECT. Acesta este nivelul domnului presedinte de tara? Nu-mi spune-ti ca altii nu-l primesc, ca e fals. Si-a ales acest post pentru ca in alta parte, reporterii sunt profesionisti si nu niste indivizi care iti arunca mingii la fileu precum domnul Diaconescu…acest domn presedinte se adreseaza publicului otv-ist pe care-l confunda cu poporul roman. Aici incepe gravitatea lucrurilor…dar noi putem sa ne hahaim in continuare ca e cool Băse! Ce pacat si trist…Am ajuns atat de jos!
Ar merita o analiza ura si dispretul fata de profesorii preuniversitari in exprimarile de pe forumuri, ocazionate de intaia masura a noului guvern: zeci de mii de intelectuali mai putin! Daca 50 de profesori fac un consiliu profesoral, atunci 33 000 inseamna 660 de licee sau scoli mari. Oricum, cadrele didactice trebuie sa multumeasca puterii ca nu le-a stricat decat Anul Nou cu o stire care se putea difuza si de Craciun, spre marea satisfactie a multora. Amuzant e ca se prezinta unor intelectuali drept reforma si lupta cu oligopedagogia, o banala obligatie fata de FMI.
Nu pot sa nu-i felicit pe sustinatorii actualului regim pentru ecourile elogioase din presa internationala la adresa rotunjimilor intime ale primei mi(ni)stresse a acestei tarisoare. De altfel, satisfactiile virtuale sunt si cam singurele care le raman. Or, in aceasta privinta, tarisoara straluceste la toate nivelele. Pentru publicul elevat, de acum celebrul domn Pâte-à-pie a semnat prefata „tandra” a unui album cu fetite goale , cu tirbusoane in popo, cu pestisori iesind din orificiul de obicei ascuns vederii, cu altii atarnati de sani etc etc., album difuzat in forma de DVD de la fel de celebra Humanitas-Media. Numai in fariseism mai straluceste tarisoara la fel de tare. Acelasi domn a sarit, nu de mult, ca ars, s-o apere pe mi(ni)stressa de abordarea „sexuala” a televiziunilor. Bravos, natiune, asta da „schimbare”!Nu pot sa nu-i felicit pe sustinatorii actualului regim pentru ecourile elogioase din presa internationala la adresa rotunjimilor intime ale primei mi(ni)stresse a acestei tarisoare. De altfel, satisfactiile virtuale sunt si cam singurele care le raman. Or, in aceasta privinta, tarisoara straluceste la toate nivelele. Pentru publicul elevat, de acum celebrul domn Pâte-à-pie a semnat prefata „tandra” a unui album cu fetite goale , cu tirbusoane in popo, cu pestisori iesind din orificiul de obicei ascuns vederii, cu altii atarnati de sani etc etc., album difuzat in forma de DVD de la fel de celebra Humanitas-Media. Numai in fariseism mai straluceste tarisoara la fel de tare. Acelasi domn a sarit, nu de mult, ca ars, s-o apere pe mi(ni)stressa de abordarea „sexuala” a televiziunilor. Bravos, natiune, asta da „schimbare”!Nu pot sa nu-i felicit pe sustinatorii actualului regim pentru ecourile elogioase din presa internationala la adresa rotunjimilor intime ale primei mi(ni)stresse a acestei tarisoare. De altfel, satisfactiile virtuale sunt si cam singurele care le raman. Or, in aceasta privinta, tarisoara straluceste la toate nivelele. Pentru publicul elevat, de acum celebrul domn Pâte-à-pie a semnat prefata „tandra” a unui album cu fetite goale , cu tirbusoane in popo, cu pestisori iesind din orificiul de obicei ascuns vederii, cu altii atarnati de sani etc etc., album difuzat in forma de DVD de la fel de celebra Humanitas-Media. Numai in fariseism mai straluceste tarisoara la fel de tare. Acelasi domn a sarit, nu de mult, ca ars, s-o apere pe mi(ni)stressa de abordarea „sexuala” a televiziunilor. Bravos, natiune, asta da „schimbare”!Nu pot sa nu-i felicit pe sustinatorii actualului regim pentru ecourile elogioase din presa internationala la adresa rotunjimilor intime ale primei mi(ni)stresse a acestei tarisoare. De altfel, satisfactiile virtuale sunt si cam singurele care le raman. Or, in aceasta privinta, tarisoara straluceste la toate nivelele. Pentru publicul elevat, de acum celebrul domn Pâte-à-pie a semnat prefata „tandra” a unui album cu fetite goale , cu tirbusoane in popo, cu pestisori iesind din orificiul de obicei ascuns vederii, cu altii atarnati de sani etc etc., album difuzat in forma de DVD de la fel de celebra Humanitas-Media. Numai in fariseism mai straluceste tarisoara la fel de tare. Acelasi domn a sarit, nu de mult, ca ars, s-o apere pe mi(ni)stressa de abordarea „sexuala” a televiziunilor. Bravos, natiune, asta da „schimbare”!
@Mihai Floarea: daca credeti ca Basescu a condamnat comunismul pentru alt motiv decat pt. acela de a confisca, in interes pur propagandistic, discursul de tip Piata Universitatii sunteti naiv. A mai fost un conducator care a condamnat in 1968 intrarea trupelor sovietice in Cehoslovacia, cu rezultate asemanatoare in atragerea intelectualilor. Cat despre intentiile basesciene de a dezvalui adevarurile incomode despre care vorbiti, prefer, din consideratie pt dvs, sa ma abtin. Pregatiti-va psihologic pentru noi deziluzii!
Prea sigur nu pareti, vreti sa credeti, sperati, – deci ati facut un compromis – votand. In general, politica e un compromis, fiind, cum se zice in alta parte, intr-o tara mai treaza, o arta a posibilului. Or, T. Basescu promite mereu imposibilul (schimbarea clasei politice, din care face parte, – cum, cand n-are interesul s-o faca?) si lasa posibilul nefacut. Moral nu s-a schimbat absolut nimic in acea tarisoara nefericita. Or, ar fi existat o (f. mica) sansa: un guvern Iohannis, independent, de tehnocrati, intr-o situatie de quasi „pat” politic. Cel care a distrus aceasta sansa (si va ramane raspunzator, daca nu in fata „Istoriei”, cel putin in memoria putinilor care gandesc si simt) este T. Basescu, si anume nu intamplator, ci conform angrenajului psihic al domniei sale – primitiv. Acest domn violeaza la orice pas Constitutia, si numai faptul ca in tarisoara toti incalca, cand au interesul, legea si privesc asta ca pe ceva natural, ii face insensibili in fata acestui comportament inadmisibil in alta parte. D. T. B. se foloseste cu viclenie, pentru a acapara puterea, de nemerniciile si prostiile celorlalti, dar ce face cu ea? Asa, de pilda, se stia si stia de ani de zile unde e Nicolae Popa, dar l-a tinut „in rezerva” pana la confruntarea finala. Si – acum?
Puteti sa va amagiti, d-le Floarea, pe mine nu ma conving nici vorbele d-lui Bas., nici cele ale d-lui Cart. („rabdator si conciliant” – rizibil!), nici cele ale d-lui Pata („crestinism” -de opereta!). Fapte! Consecinte (in primul rand – personale)! Aiurea, acolo, cum se stie prea bine (si se stie si de ce), intr-adevar, „totul a esuat”.
domnilor scriitori, base, boc, etc., sunt atat de rudimentari, marunti, inculti sau transparenti incat
nu merita sa le dati prea multa atentie. Ei sunt doar problema de serviciu a poporului roman, pe care o va rezolva oricum. Mult mai grav este ca n-am mai citit un roman bun de pe vremea cand traia Marin Preda.
Votul e o responsabilitate, domnule, nu un compromis! Am explicat pe larg, cu alte ocazii, de ce-l consider pe T. Băsescu mai bun ca preşedinte decît pe M. Geoană. Sper ca viitoarele acţiuni ale actualului preşedinte să nu dezamăgească milioanele de români care, ca şi mine, l-au preferat.
În privinţa alianţei PNL-PSD, despre care se crede că ar fi fost în stare să deblocheze \”criza\”, înclin să o cred o manevră politicianistă eşuată lamentabil, ei \”datorîndu-i-se\” demiterea unui guvern, întîrzierea instalării altuia etc. Calculele respectivei alianţe FĂRĂ IDEOLOGIE – căci tot scrie d-na C. Muşat despre efecte halucinante! -, bazate doar pe contestare (nu scriu ură), s-au vădit greşite. Uimitoare pentru mine au fost, pe lîngă alinaţa cu pricina (contra firii, deci nu numai un compromis, ci de-a dreaptul compromiţătoare!) lucrarea concertată a unor trusturi de presă antibăsesciene şi sforăria trasă de afaceriştii aflaţi în umbra acestor mass-media! Monstruoasa înţelegere agregată, abia ea, doamnă C. Muşat, de \”ura faţă de adversar […] desigur, de ura personală, nici măcar de adversitatea doctrinară […]\” a fost admirabil ţinută în şah de T. Băsescu şi de partidul care l-a susţinut.
Încă o dată: nu sînt fan al lui T. Băsescu, nu sînt membru al vreunui partid (n-am fost nici membru PCR!), dar nu pot trece sub tăcere eforturile majorităţii clasei politice actuale – decăzute şi oportuniste – de a-l izola şi înlătura de la putere tocmai pe cel care a condamnat fără echivoc crimele comunismului şi s-a pronunţat ferm pentru finalizarea dosarelor Revoluţiei. Or criza morală, despre care tot scriu unii, demagogic, nu se poate înlătura fără a se dezvălui adevăruri de genul CINE A TRAS ÎN NAIVII CARE NE AFLAM ÎN 21-22 DECEMBRIE 1989 ÎN PIAŢA UNIVERSITĂŢII?
Ne place sa-i judecam pe altii, ne aplecam asupra lor cu toata puterea noastra de judecata (si nu numai). E foarte bine si toti ar trebui sa facem asta. Dar inainte de a lansa acuzatii si a tine lectii despre moralitate, verticalitate, buna-cuviinta etc., ne uitam oare si la noi, suntem si cu noi la fel de critici? Va intreb dna Musat: nu aveti nimic a va reprosa in legatura cu aceste valori? Acuzatia privind ”retorica propagandei de partid” nu vi se poate invoca in orice moment? Nu va grabiti, cataritiva bine faptele, ca tot suntem la ora adevarului despre noi si ceilalti.
Domnul Hurezeanu are un CV impresionant: poet, scriitor, eseist, redactor la postul de radio Europa Libera in momentele ei de glorie. POSESOR AL UNUI DOCTORAT OBTINUT IN GERMANIA. Un intelectual format dupa standarde europene.
Se intoarce in Romania eliberata de comunism. Evolueaza suplu in presa si televiziuni. Are o scurta experienta de consilier al lui Adrian Nastase, oarecum echivoca. Se stabilizeaza, in sfarsit, pe postul de director la trustul media al d-lui Vantu. Din acest moment, cariera d-lui Hurezeanu sufera o inflexiune stranie. Gireaza o vasta operatiune de demonizare a unui om politic si a sprijinitorilor acestuia. DEVINE INSTRUMENT AL UNEI OFICINE DE PROPAGANDA NEAGRA AFLAT LA ANTIPODUL STANDARDELOR PROFESIONALE SI MORALE PE CARE LE-A PROMOVAT IN PRIMA PARTE A CARIEREI SALE.
Dl Hurezeanu nu a comunicat public daca acesta conversie maligna s-a petrecut lin sau traumatic. Masinaria de descreierisit (pentru a folosi un termen al scriitorului francez Alfred Jarry) functioneaza la parametri optimi, salariul d-lui director ii alimenteaza generos cardul, constiinta sa morala nu da semnale de avarie.
Ascultatorii domniei sale din perioada Europei libere sunt acum trecuti de a doua tinerete. Au vazut si trait multe. Acum au ocazia sa-si imbogateasca experienta de viata cu o tristete inedita: orice dezastru moral incepe frumos.
In amintirea vremurilor de odinioara, cand albul era alb si negrul negru, ii transmitem dlui Hurezeanu condoleantele noastre sincere.
Cum poate un intelectual sa-l cautioneze pe Oprea? De acord. Dar daca stau sa ma gandesc la Norica Nicolai, la ex-ministrul Chiuaru, la concentratul de ura Orban…imi piere cheful sa va dau dreptate!
un articol jenant, unde e coerenta doctrinara a partidului liberal aliat cu stinga in tara si afiliat la stinga europeana? cei care ii iau apararea lui Basescu nu-l exonereaza ci doar pareaza acuzele halucinante care curg dinpre Agitpropul televiziunilor; conform acestora doar Basescu si Boc sint vinovati de blocaj, cei `care l-au suspendat pe Basescu, cei care au contestat alegerile in conditii in care trimisi ionternationali le-au calificat drept ok, acei nu au nici o vina, sint curati precum ingerii.
doamna autoare dati dovada de miopie !
Nu acceptati compromisurile, dar l-ati votat pe Bas.?? Interesant…(Es gibt nichts, was es nicht gibt.)
un Craciun vesnic in suflet!
Sarbatori fericite !
La multi ani!
Va multumesc pentru speranta ca exista printre intelectuali si oameni lucizi si verticali din punct de vedere moral. Numai bine.
Comentînd un articol precedent, mi-aţi făcut onoarea de a-mi răspunde. Consider însă oportune unele precizări, chiar în contextul schimbat al editorialului de faţă.
Sînt conştient, doamnă Carmen Muşat, de limitele mele (de pildă, eu nu accept compromisurile; de aici încăpăţînata mea neînregimentare politică – e drept, cu o excepţie de doi ani, în favoarea Partidului Alienaţei Civice, după cum am mai mărturisit cu altă ocazie –). Dar ceea ce am scris rămîne valabil: am preferat, pe 6 decembrie, votul dat unui fost comunist care s-a dezis prin vorbele şi faptele sale, atît cît l-au dus capul şi contextul socio-politic, plătind cu vîrf şi îndesat (suspendare, mass-media solidarizată aproape la unison – oare de ce? – împotriva lui, atacuri la persoană etc.); aceasta fiindcă alternativa era un comunist sadea, fără coloană vertebrală, oploşit pe lîngă un „tătuc“ criminal, ambii ataşaţi unui partid de stînga ce mă oripilează…
Însă a mă acuza că nu mă deranjează neregulile, că sînt bucuros de traseismul politic al unora – dacă pe cel nominalizat de dv. chiar îmi displace a-l lua în discuţie, credeţi că ar folosi cuiva amintirea cazului bietului G. Pruteanu, profesor capabil, după cum bine ştiţi, care a schimbat vreo trei-patru partide?), că îmi aproprii comportamentul comunist (?!) mi se pare de-a dreptul ofensator! Eu consider, totuşi, tonul şi aluziile dv. ca deplasate… stilistic şi le accept doar din acest unghi…
Intelegand, cred, tristetea, dezamagirea, pe care v-o provoaca plierea \”liber inteleasa\” a unora (multora) dintre \”intelighentii\” autohtoni, – cu atat mai mult apreciez (si va multumesc pentru) luciditatea acestui articol. De altfel, cu modestia care ma caracterizeaza la fel de putin ca pe cei mai multi dintre con-nationalii nostri, vreau sa mai adug ca revista dvs. joaca acum un rol cultural (si nu numai) de prima importanta, putand fi comparata din acest punct de vedere numai cu o singura publicatie interbelica. Am vanitate, nici ea iesita din comun aci, ca istoria imi va da dreptate. Pe de alta parte, este desigur de inteles ca infamia unui establishment de contraselectie se va ridica impotriva-i. Tocmai de aceea: La multi ani!
Doamnei Carmen Musat, intregii redactii a O.C. si tuturor colaboratorilor revistei le urez SARBATORI FERICITE si LA MULTI ANI !