Disidenţă la statuia lui Eminescu

La fiecare dată de 15 ianuarie, ca o consecinţă supremă a consideraţiei cuvenite geniului nostru tutelar, Geo Bogza pleda ca data ivirii pe lume a celui ce a ridicat legenda Luceafărului la altitudinea mitului să fie asimilată Anului Nou la români. Autorul Cărţii Oltului chiar trecuse de la gînd la faptă. El îşi făcuse obiceiul de-a adresa felicitările tradiţionale de la început de an, cît mai aproape de 15 ianuarie. Destinatarii acestor felicitări au toate motivele să le păstreze, asemeni unui talisman protector, imaginat a înnobila spiritual pe posesor prin sugestia plasării sub cupolă eminesciană.   Totdeauna textul, oricît de lapidar, varia şi exprima un gînd personalizat cu grijă. În marginea cuvintelor aşternute caligrafic, expeditorul ţinea să sporească semnificaţia mesajului printr-un desen trasat fin, cu mînă proprie, reprezentînd silueta unui plop. Trimiterea expresă la plopul drag poetului căpăta la Bogza sensul unui simbol al verticalităţii, echivalent cu voinţa integrităţii morale. Era felul său de a îndemna conştiinţele să menţină activ discernămîntul critic faţă de compromisurile şi concesiile impuse tuturor celor prinşi în laţul ofertelor de vînzare-cumpărare, prin care regimul despotic colectivist întreţinea corupţia şi obţinea aservirea populaţiei.   Bogza a conferit cultului eminescian, aşa cum înţelegea să-l ilustreze, fără emfază, cu […]