Divanul criticii de teatru (I). Interviu cu Miruna RUNCAN

A absolvit Facultatea de Litere din Bucuresti, a debutat cu un volum de poezie, a fost redactor si secretar literar la Teatrul Odeon intr-una dintre cele mai stralucite perioade ale lui. Miruna Runcan e critic de teatru, traducator, conferentiar la catedra de Jurnalism a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj (unde preda etica si legislatia presei). A editat si co-editat reviste, a publicat o carte de interviuri cu regizori (Cinci divane ad-hoc), in colaborare cu C.C. Buricea Mlinarcic, apoi Modelul teatral romanesc si, in noiembrie trecut, Teatralizarea si reteatralizarea in Romania (1920-1960). Am pus la cale acest divan pe Internet, intr-un schimb de mail-uri care-a durat o saptamina. Iar la sfirsit mai-mai imi venea sa intru in… calculator: asa de vii sint raspunsurile Mirunei Runcan, ca mi s-a facut rusine de intrebarile mele serioase. Profesionalizarea e un fenomen complex Intr-o vreme, ati tinut la UNITER – impreuna cu Marian Popescu, Victor Scoradet si altii – un curs de profesionalizare a criticii de teatru. Pe vremea aceea existau Scena, Semnal Teatral, vechiul Teatru azi. Cum poate – daca mai poate – fi critica teatrala o profesiune in absenta unei vieti publicistice specializate? Vremea aia e, iata, acum zece ani. A fost o idee […]