DNA

Tudor Arghezi era asaltat de Jules Perahim – un pictor avangardist, chiar bun artist, dar care, după 23 august, căpătase şi putere în lumea culturală românească – evident, pe criterii politice. Acesta voia să stea de vorbă cu poetul, nu întotdeauna în apele lui. Şi tot aşa, momentul întîlnirii se amîna, Arghezi avea şi el hachiţele lui, Jules Perahim insista. Ultima dată, autorul Cuvintelor potrivite fiind iar bîrîit de Jules Perahim, care insista să-l vadă, explodează: Perahim, Perahim, ce e asta, cremă de ghete? Cam aşa şi cu DNA. De dimineaţă pînă seară tot auzim de DNA, DNA în sus şi în jos, ce e DNA: cremă etică pentru ghetele murdare ale lumii politicii româneşti? DNA a devenit mai importantă decît orice competitor la alegerile prezidenţiale? Dacă avem trei puteri în statul de drept – mult clamat, dar puţin respectat –, DNA vedem că este undeva peste toate trei. Formal s-ar încadra în cea judecătorească, dar realitatea e contrazisă de activitatea virilă şi vădit partizană, la marginea logicii, nu neapărat a legilor. Şi atunci? Poate să funcţioneze bine o societate şi să trăiască bine un popor doar cu DNA, care funcţionează, să zicem, bine, în vreme ce restul instituţiilor merg […]