Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Domnilor Manolescu şi Chifu, nu mai poate merge aşa!
- 28-01-2015
- Nr. 757
-
Paul CERNAT
- Actualitate
- 26 Comentarii
Manevrele prin care Gabriel Chifu a devenit cîştigătorul ediţiei din 2015 a Premiului de Poezie „Mihai Eminescu“ de la Botoşani au stîrnit o revoltă legitimă, care s-a propagat pe Facebook şi ameninţă să ia proporţii dincolo de mediul online. Nu agreez unele formulări şi acuze aduse in corpore juriului de semnatarii scrisorii deschise iniţiate de Radu Vancu şi Claudiu Komartin. Nu gust nici stilistica romantic-avîntată („nebuni după poezie“). Cu toate acestea, mi-am afirmat de la început solidaritatea cu indignarea şi curajul lor moral de a lua atitudine într-un caz care sfidează, pur şi simplu, breasla noastră. Uneori, în situaţii-limită, poeţii joacă rolul de avangardă a criticii. Iată că o fac şi acum. Dincolo de orice deosebiri de vederi ideologice sau estetice, apreciez gestul celor doi: e, în fond, un gest în apărarea poeziei şi a demnităţii unui premiu care s-a impus, în ultimele decenii, printr-o exigenţă cu valoare de reper. Nu împărtăşesc ideea unei „complicităţi“ vicioase a juriului – probabil cel mai bun posibil, în acest moment – şi nu le solicit tuturor membrilor demisia de onoare. Demisia de onoare ar trebui să şi-o dea preşedintele juriului şi al Uniunii, în cazul în care se demonstrează că şi-a impus, discreţionar, […]
sa dea noii boieri ai mintii toate premiile, ca tot sufera de boala clasamentelor prefatate de \”nu-mi plac clasamentele, dar…\”
Evident ca as fi interesata de o carte a lui P. Cernat si nu de una a lui N. Manolescu. Nu este aici un caz de „generatie expirata”, cum au incercat unii (parca C. Rogozan – apropos, are vreo meserie acest domn?) sa lanseze concepte care li s-au intors in figura.
Cazul Manolescu este despre felul in care o persoana reuseste sa pacaleasca o natie pina ajunge sa puna mana pe tot ce doreste, dupa care, cinic sa faca tot ce pofteste, in dispretul celor mai elementare reguli de bun simt (caci despre legi, ce sa mai vorbim).
Cazul Manolescu trebuie sa ajunga la DNA, daca este ca breasla sa se „despaduchieze”. Parca sunt ceva afaceri si invirteli si impreuna cu Vosganian (sediul din Bucuresti etc.). O uniune condusa de atitia ani de la Paris???!!! Gold Corporation.
Se pare că, în sfârşit, daţi semne de trezie, neicuşorilor ! Chiar şi atât de târziu, totuşi, e ceva.
Eu, unul, umilul şi anonimul scribălău, neînregimentat în USR,l-am avut în vizor de când mă ştiu pe acest venerabil Niky, care, pas cu pas, cu talent şi determinare,şi cu acordul implicit sau explicit al confraţilor, nu a făcut altceva decât să-şi construiască un monument magnific precum voluminioasa-i Istorie. Dar, iată că şi cei mai iscusiţi arhitecţi o pot da în bară când viziunea şi strategia lor nu rimează cu mersul istoriei. Castelele de carton încep să se prăbuşească, monumentul inscripţionat de păsări începe să se degradeze şi nu mai e loc de joacă pe marea scenă invadată de noii actori. Nu pot decât să-i felicit pe curajoşii intraţi în ring, care, nu mă îndoiesc, vor şi câştiga. Sine ira et studio.
Ce rusine cu jurizarea din acest an! Mare rusine, incredibila rusine. Paul Cernat, ca si Radu Vancu, ca si Claudiu Komartin, ca si Florin Iaru au aratat rusinea.
Nicolae Manolescu si Gabriel Chifu merg inainte. Nici ca le pasa.
Ce-are de-mpărţit Gorbaciov cu… subprefectura?
Asemenea asocieri sînt absolut hilare.
Pardon de impresie!
Se pare ca in continuare vi se pare intelept indemnul „Stati linistiti la locurile voastre”, din subtextul articolului lui Vasilescu.
Impresia mea este ca lucrurile nu se vor opri aici; in iulie 1991 soarta lui Gorbaciov era pecetluita, desi el insusi parea inca foarte solid si de neinlocuit pe „post”.
Dupa care s-a dovedit ca postul insusi (sau mai bine zis, posturile) devenisera anacronice si trebuiau sa dispara.
Fiecare cu bolovanul sau sisifian, d-le Moroianu.
PS Astept propuneri pentru „postul” lui Manolescu (sunt sadic dar vreau sa ma distrez un pic).
Ce este un dinozaur?
Este un individ ajuns aproape de capătul drumului terestru, care se identifică cu propriul destin biologic, încheindu-si existenţa ca oficiant al platitudinii, al lăcomiei şi al vidului polimorf.
Într-un fel, un actor ratat, care n-a reuşit să-şi împlinească propria vocatie teatrală.
De aici exclamaţia (autoreferenţială?) atribuită lui Richard Wagner:
„Harlekin! Du musst STERRRRRRBEN!!”
@Dylan – asa este, nu am citit efectiv decat traducerea celebrei „Blowing….”, nu mi-a prea placut si am amanat cumpararea volumului – era prin iunie anul trecut. Cand am revenit in cateva zile singurul volum din librarie disparuse. Dar o sa-l caut iar daca ajung la Carturestii de pe Magheru.
Dle Moroianu, nu e vorba de nici o sustinere a „dinozaurului” Manolescu. Pur si simplu ma distreaza gandul ca-i vor lua locul „contorsionistul”, „carieristul ingamfat” sau „gluma proasta” – apud cel mai important scriitor roman in viatza. Hai ca are haz.
Remarca mea se referea doar la traducerea poetului Dylan de catre poetul Mircea Cartarescu.
Imi pare rau ca a aparut impreuna cu potopul de indignare al celor multi impotriva dumneavoastra. Ibsen, cred, ne spunea inca din secolul XIX ca majoritatea nu are niciodata dreptate.
Ideea de a cita din Vasilescu ca din Sfintii Parinti mi se pare un semn clar de epuizare a tuturor argumentelor proprii.
Si doar nu sunteti atat de naiv incat să nu vă dati seama că subiectul nu e doar un „simplu” premiu literar, ci o miscare gresită a unui personaj extrem de abil, dar ajuns la limita (de varstă si nu numai) a propriei abilităti si priceperi de a juca pe mai multe tablouri – literare, jurnalistice, diplomatice, academice etc, etc.
De ce va incăpătanati să-i luati apărarea impotriva tuturor opiniilor practic unanime in a se distantza de el? Vă ganditi că cei care-i vor lua locul, lui si celorlalti dinozauri din aceeasi generatie, s-ar putea dovedi chiar mai răi si mai prost pregătiti decat cei pe care i-au detronat? Asta e foarte posibil, dar nu e suficient ca argument pentru a admira in continuare garderoba tot mai precară si mai transparentă a celor dintai…
Mie mi-a plăcut traducerea poeziilor lui Dylan. Titlul, de care nu cred că ați trecut, este neimportant și oricum superior \”vânarii de vânt\”, care nu are sens. Dacă aveți puțin timp, răsfoiți cartea lui Cărtărescu, merită! Și lăsați-l pe Păunescu, că nu merită!
Adevărul şi numai adevărul, dar nu tot şi nici întregul !
Domnul Mircea Vasilescu spune acolo nişte adevăruri numai că nu le spune pe toate.
Tocmai de aceea micul război în cercul restrîns al poeţilor dispăruţi şi a altora imaginari, încolţiţi de celebrele metehne r/omeneşti nu poate decît să readucă în discuţie (evident tot degeaba, dar nimic nu e degeaba !) anumite aspecte şi detalii împămîntenite şi devenite nu doar boli ale spiritului care ar putea poate fi îmbunătăţite prin reevaluări corecte şi schimbărea atît de necesară cu noile genaraţii alea care sunt, alea pe care comunismul şi postcomunismul le-a hărăzit, măsluit, fabricat şi „produs”(asta fiind o altă discuţie !)
Numai un naiv îşi imaginează că vreun premiu de-ăsta reprezintă un semn real şi concret al Valorilor artistice-estetice literare ale operei cu pricina, nu că aceasta nu ar avea sau ar fi nulă.
ARTA nu este un concurs, nu se face ARTĂ pentru a lua premii, de unde şi tot caraghioslîcul cu atîtea şi atîtea concursuri peste tot. DA ! acordarea unui Semn-unei distincţii este o Încurajare, o susţinere financiară pentru un Artist, bine venite şi mai ales bine ar fi ca acestea să fie pentru artiştii cei tineri la începuturi de drum.
Cititorii serioşi căutînd şi cumpărînd în librărie o carte (sau pe internet) nu se iau după „banderola roşie de laureat”, ci doar ceilalţi, mare majoritate a cititorilor în massă, „struţilor” sau fandosiţilor de salon, nu că lista ar fi exhaustivă şi nu că nu ar mai exista şi alte interese-curiozităţi la mijloc.
Seriozitatea şi Corectitudinea unui Juriu (lucru subliniat şi de Vanatorul/d.c.) care ar trebui ( AR trebui! ) să premieze valorile reale estetice-artistice, AR fi un minimum de Respect pentru toată lume, şi TOCMAI ASTA este pusă în mod deosebit acum, aici, la noi, în stilul „nostru” cel „românesc” în discuţie, dez-bateri, gălăgie şi polemici întinse, mai ales că în fruntea acestui juriu stă Cine ? tocmai „papa” literaturii româneşti a ultimei jumătăţi de secol, „celebrul”, „instituţia”, „mentorul”, omul Nicolae Manolescu, la care te-ai fi aşteptat la un Altfel de „comportament”, ceea ce face ca PROBLEMA să devină, să fie cu mult mai spinoasă decît premiul în sine a unei cărticele de poezie a poeziei „moderne” romăneşti.
ASTA-i BUBA, e mai cu schepsis şi mai cu zeamă, de unde şi întreg tămbălăul !
Nu e Rău, se pun în discuţii nişte „chestii” care începuseră să se bătătorească, să se banalizeze, să se sclerozeze, să îmbătrînească, O Suflare Nou peste proastele obiceiuri este în totdeauna BINE venită !
Există valori care au început să se auto-înşurubeze în scaunele-jilţurile unui sistem ca pe soclu monumentelor din Pieţele Interdependenţelor pe care pînzele de păianjen şi praful au devenit o reţea de nedetronat, un labirint patologic.
AER ! Aer PROASPĂT ! şi Lumină clar văzătoare de la Soarele Frumosului, Poeziei şi Artei !
@ lucid
mai, lucid, mai, cum vrei tu sa se inchida cazul, sa taca toti si sa ne vaitam ca nu se citeste poezie. Manolescu sa-si vada de manevrele lui de prezident USR, sa-si premieze subalternul cu 20.000 de lei: fidelitatea si supusenia trebuie rasplatite din bani publici…
Tipul asta de sictir nu-i sade bine lui Mircea Vasilescu, un universitar, profesor la Litere. Cu Premiul Eminescu era o problema de moralitate si de incompatibilitate si el o trage ca nimeni nu mai citste poezie si ca poetii nu sunt aratati la televizor. Pe logica asta, inchidem librariile, editurile, revistele culturale, oprim literatura romana la generatia 60 – cei de azi fiind niste „minori” – il decretam pe Manolescu unicul critic – restul fiind niste „frustrati” , si ne uitam toti la Guta si la fesele Biancai Dragusanu. Ca, de, poezia nu-i promovata si nu aduce rating… Una e promovarea, alta jurizarea de anul acesta. Domnul Mircea Vasilescu se face ca nu intelege ce s-a intamplat cu Premiul Eminescu.
mai, lucid, mai, ce pseudonim ti-ai gasit, cand tu stai cel mai prost la luciditate, fiind orbit de amoc impotriva celor tineri, care ridica si ei glasul la o chestiune „strigatoare la cer”. .
Mai bine ti-ai spune @lunatecul sau @spumegatorul sau
@palavragiul sau @ iubitorul de manolesti sau @parelnicul oparit sau @ nazurosul sau @ sfatosul
….in „Adevarul”:
Cei interesaţi de literatura română contemporană sînt foarte, foarte puţini. În aceste condiţii, la ce foloseşte spălatul rufelor în public? Căci despre jurii, criterii de evaluare, proceduri şi regulamente pentru acordarea premiilor şi altele asemenea ar trebui să se discute în şedinţele breslei, nu în presă. Publicul – oricum fragil – va fi cu siguranţă dezamăgit de acest spectacol al orgoliilor şi contrelor scriitoriceşti.
Sînt convins că dacă am face un sondaj naţional şi am întreba cine a primit respectivul premiu de 20 de ani încoace, extrem de puţini concetăţeni de-ai noştri şi-ar aminti vreun nume de poet.
Cu alte cuvinte, impactul premiului trece peste gardul care înconjoară breasla şi un public foarte restrîns, pasionat de literatura română contemporană? Mă tem că nu. Şi atunci?
I-as spune dlui Paul Cernat sa judece putin premiile date pentru poezia de catre Academia Romana. Academia Roamna!!! Dar nu-ndrazneste: bursa postdoctorala, finalizata cu o carte scoasa in pripa, trunchiata etc. (el stie ami bine) fuse coordonata chiar de Eugen Simion. De ce nu indrazneste Paul Cernat sa spuna Nu se mai poate asa, d-le Simion, d-le Cernat!!!
Cu siguranta faptele ne definesc pana la urma si nu gomosenia si infatuarea impusa . Este de apreciat starea de nemultumire a multor scriitori la impostura si valoare impusa cu forta . Acest semnal este de bine pentru breasla scriitorilor din Romania si da sperante ca se doreste valoare si aprecierea valorilor reale – nu fabricate . Din pacate USR-ul nu mai este o UNIUNE DE CREATIE democratica si daca Domnul Manolescu a impus domnia „bunului plac” inseamna ca toata perioada cat a mimat liberalismul , valoarea individului , competitivitatea si competenta a fost o eroare de comportament sau un mimetism pentru a castiga credit si avantaje . Atata vreme cat in jurul Dumnealui sunt adunati „soldatii ascultatori ” ce executa la comanda ordinele Sefului , dispretul fata de valorile reale ale scriitorimii romane ale Domnului Manolescu vor tasni de la Paris cu multe insulte si desconsiderari prin anonimii sai. Cine cunoaste mai bine structura Domnului Manolescu stie ca nu se opreste numai la dispret si are capacitatea de a construi „razbunari” . Asta insa nu cred ca impiedica scriitorii sa isi ceara libertatea de exprimare si demnitatea de a fi respectati . USR-ul este o UNIUNE de CREATIE a SCRIITORILOR – NU o proprietate a Domnului Nicolae Manolescu .
Ma alatur si eu celor care ar vrea sa citeasca o carte semnata Paul Cernat. Totul e sa o scrii (doar nu te-a speriat „contorsionistul” lui carta).
Apropos de cartarescu-poetul: nici el nu mai publica poezie de ani buni. M-a dezamagit traducerea din Bob Dylan – „suflare in vant” suna aproape obscen comparat cu „vanare de vant” al lui paunescu. However, chiar mai vechi, poeziile lui carta le bat de departe pe cele ale lui chifu.
De undeva iese fum ! înseamnă că arde !
„Să vină pompierii…..” Spectacolul e-n toi, lume multă adunată ca la circ,
l-au prins pe celebrul intelectual iubit-detestat cu chibriturile-n buzunar.
Tămbălău mare, se clatină o instituţie, în ţara „instituţiilor”, se-agită scriitorimea română,
analiştii, politicoşii, spectatorii vibrează pe margini, pro-şi contra, toţi vor
„La peau de Nicky”. A-ncurcat-o rău ! Acum la bătrîneţe !
Aşa vor ieşi la iveală şi altele. Ce e ciudat ESTE că în hărmălaia Asta,
Juriul acela compus din 7 oameni mari, calfe şi zidari, au jucat nevinovaţi, puri şi naivi jocul impus de „La peau de Nicky” ca şi cînd totul ar fi fost normal, cinstit şi prieteneşte.
Ciudaţi mai sunt literaţii ăştia, intelectuali, celebrităţi, profesori şi educatori ?!?
Cum în librăria cu fum pe sub uşi, prin gaura cheii, în urnele de neurnit şi-n obiceiurile post-modern-postcomuniste de STANGA, a capitalismului original de ŞTANGĂ şi a democraţiei de baltă de ŞPANGĂ,
n-au mai rămas decît trei cunoscuţi autori, şi cum totul se duce de RÂPĂ (pe care nimeni de-aici se pare, n-are chef să-l citească), să urăm celor interesaţi lectură plăcută.
O idee : daţi-i domnilor, premiul ăsta celebru şi faraminos lui Cărtărescu, că tot n-a luat Nobelul.
Că doar literatura se scrie ca să iei premii, arta este un concurs, poezia o întrecere, evident de STANGA. Uite Chifu nu e Chifu, uite chefu nu e chefu, uite şefu nu e şefu, Poezie cu ghinion ghici ciupercă ce e ?
„Stimabilior, eu cu cine votez ?”
@ mai, lucid, mai, da ce scoala a diversiunii ai in tine. In loc sa discuti chestiunea semnalata de Paul Cernat : despre cum s-a acordat Premiul „Mihai Eminescu” – tu incepi sa vorbesti despre cartile lui Manolescu, pe care le cumperi grabnic si le sorbi instantaneu, si cartile lui Paul Cernat, pe care le-ai lasa sa zaca pe raft. Asta e o optiune de cititor.
Nu esti „in chestie”, musiu. Daca esti fan Manolescu, foarte bine. Esti fan al „criticului literar” Manolescu.
Articolul – poate il mai citesti o data – este despre comportamentul, ca membru al juriului, ca presedinte USR si director la „Romania literara” a lui Manolescu.
Ce-ar fi sa mai citesti o data randurile lui Paul Cernat si sa ne spui unde nu esti de acord. Ca asa-i in democratie, ne confruntam opiniile in subiectul in discutie, nu faci tu diversiuni de care, daca esti oleaca istet, te prinzi.
„Grave rămîn, în opinia mea, următoarele chestiuni: 1) conflictul de interese (preşedintele „de facto“ N. Manolescu al juriului e şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, iar premiatul, Gabriel Chifu, este vicepreşedintele acesteia şi adjunctul lui N. Manolescu la România literară); 2) suspiciunea de favoritism prin falsificarea rezultatului votului; 3) precedenţa alarmantă: în ultimii ani, după cum s-a mai observat, Gabriel Chifu a primit, din partea juriilor prezidate de Nicolae Manolescu, toate premiile literare posibile, cu excepţia celor de la care s-a recuzat. Ceea ce dă serios de gîndit.”
Ei vedeti aici, pe acest post, suntem in perfecta armonie !:)
Si eu as citi mai degraba o carte de Paul Cernat decat una semnata NM.
ca sa vedeti domnule *** ca totusi am incercat sa mai intru in librarii am citit cartea domnului A. Goldis „Critica in transee” ba chiar si cea scrisa de C. Rogozanu, „Carte de munca”. Nu am inteles chiar tot dar mi-au placut !:)
@ Lucid
Nicolae Manolescu si generatia din care face parte nu mai are mare lucru de spus. Daca m-ar interesa literatura din Romania, l-as citi mai degraba pe Paul Cernat.
@lucid: nu ma intereseaza cum ma categoriseste NM iar problema tirajelor nu e-n chestie: si Mihaela Radulescu, si Pavel Korutz vind bine. In plus, spre deosebire de dvs., nu judec poezia Martei Petreu dupa opiniile sale despre Nae Ionescu – de ex. Nici nu ma pronunt despre fizica particulelor. 🙂
Va marturisesc ca intalnind in librarii vreo noua carte a lui Manolescu (dupa ce m-am fript cu fragmentele ratate de proza si cu tot atat de ratatul volum „Intre viata si carti”), pur si simplu as refuza s-o cumpar, asa cum am facut si cu indigesta compilatie de istorie literara. Pe cand o carte a lui Paul Cernat – as rasfoi-o si, macar din curiozitate, ar exista o sansa din doua sa o si cumpar.
Ergo…
PS Dumitale iti plac editorialele obosite si repetitive din RL?
he, he, mosule, tare ti-ar conveni ca oamenii astia sa taca. Dar uita ca nu tac. Orice om are dreptul la o opinie. Respecta opinia celuilalt si vei fi respectat.
Am inteles: cartile lui Paul Cernat nu se compara, in tiraje vandute, cu volumele lui Manolescu.
Dincolo de aceasta afirmatie, ai vreo parere despre textul lui Paul Cernat, sau iar ne duci la tiraje vandute?
Intrebare simpla: merita Mircea Cartarescu Premiul National „Mihai Eminescu” sau Gabriel Chifu? Daca s-a ajuns la un scor apropiat intre Gabriel Chifu si Mircea Cartarescu era nevoie de o consultare comuna, o intrunire a juriului, o deliberare ceva mai putin jemanfisista?
„Manevrele prin care Gabriel Chifu a devenit cîştigătorul ediţiei din 2015 a Premiului de Poezie „Mihai Eminescu“ de la Botoşani au stîrnit o revoltă legitimă, care s-a propagat pe Facebook şi ameninţă să ia proporţii dincolo de mediul online” – asta e din categoria simtz enorm si vaz monstruos.
„falimentul „instituţiei Manolescu“” – asta e din categoria vrabia malai viseaza (sper ca nu „malaiul” ala…). Daca itzi inchipui, Paul Cernat, ca vreodata un cititor cu nivel intelectual minim avand de ales intre o carte semnata Paul Cernat, Florin Rapa sau Nicolae Manolescu va ezita vreo clipa sa o cumpere pe ultima visezi frumos.
Hai sa rupem pisica: de ce te categorizeaza Manolescu in Istoria sa ultima pentru cei care intr-adevar citesc drept critic „demisionar”?