Dosare si oglinzi retrovizoare (III)

Intelighentia romaneasca a primilor ani de dupa decembrie ’89 a fost lipsita de pragmatism si prea putin dispusa la compromisuri benigne si negocieri „diplomatice“. Orgoliile doctrinare ale unor intelectuali de atunci au fost si ele prea mari si sansa unei reale opozitii – care sa antreneze atit partidele esichierului anticomunist, cit si structurile radicalizate ale societatii civile –, articulate pe principii politice si sociale comune, consecvente, indiscutabile, s-a irosit. Istoria CDR-ului e prea bine cunoscuta. Caderea catastrofala a PNT-CD-ului, dupa perioada de guvernare a „fortelor binelui“, e un alt exemplu edificator. – Primenirea morala n-a fost o prioritate de principiu Culmea e ca, nici macar in interiorul acestui spatiu, primenirea morala n-a fost o prioritate de principiu (si abia acum incepem sa banuim de ce). Asa incit a vorbi astazi despre infiltrarile si malversatiunile fostei Securitati sau ale SRI-ului e inutil. Eventualitatea acestor actiuni diversioniste, pe dedesubt, era de la sine inteleasa. Politica nu e o joaca de copii si toti oamenii „bine intentionati“ intrati in politica ar fi trebuit sa stie exact ca jocurile oamenilor mari cad uneori in infruntari la limita oricaror asteptari, punctate matematic de lovituri sub centura. insa de unde atita stiinta strategica si pregatire profilactica […]