Doua acorduri si un dezacord

Discutia declansata in jurul initiativei conducerii Uniunii Scriitorilor de a sanctiona publicarea unui text socotit de-a dreptul antisemit mi-a stirnit sentimente contradictorii. Salut disponibilitatea revistei Observator cultural de a o discuta deschis si, in cele citeva rinduri care urmeaza, imi voi exprima cinstit punctul de vedere. Intii de toate, gasesc imbucurator faptul ca, dupa ce o perioada destul de indelungata si-a trait linistita deriva, USR ia, in fine, pozitie intr-o problema legata de functionarea obstei scriitoricesti. Putem medita daca exprimarea punctului de vedere s-a facut intr-un moment oportun sau nu, intr-o chestiune care solicita imperios (ori nu solicita deloc) asa ceva, la adresa unui text in afara oricarei discutii ori a unuia care, tocmai pe dos, stirneste polemici aprige. Un lucru insa este sigur: USR pare sa-si fi abandonat morga indolenta, fanariota, interesindu-se de o chestiune care vizeaza atit politicile publicistice actuale, cit si continuturile textelor. Sa facem pentru o clipa un exercitiu drag mai degraba logicienilor si matematicienilor decit scriitorilor: sa abstragem de la cazul in speta si incarcatura sa ideatica, privind lucrurile cu ochii mijiti. Una dintre revistele Uniunii a publicat un text dificil de trecut sub tacere, pentru unii dintr-un motiv, pentru altii dintr-altul. Prin somatiile pe […]