„Dreptatea nu are putere“. Dosare închise, dosare redeschise (II)
- 11-02-2010
- Nr. 512
-
Lucia HOSSU-LONGIN
- ISTORIE RECENTĂ
- 1 Comentarii
Obiectivul „Dandu“ Deşi, oficial, Securitatea a deschis un dosar de urmărire informativă DUI, cu numele conspirativ „Dandu“, în anul 1973, Dan Deşliu fiind membru al PCR din anul 1946, era nevoie de aprobarea organelor de partid atît pentru verificări, cît şi pentru urmărire. La 22 martie 1973 este cerută această aprobare. „Întrucît Dan Constantin Deşliu este membru al PCR şi aparţine de Comitetul de Partid al Sectorului 1, vă rugăm să aprobaţi adîncirea verificărilor asupra sa, stabilind veridicitatea informaţiilor iniţiale, după care vom raporta rezultatul.“ Am subliniat cuvîntul „adîncire“, deoarece din arhivele Consiliului Securităţii Statului rezultă că scriitorul era urmărit prin mapă de lucru încă din anii 1960-1961, unul dintre ofiţerii care-i controlau viaţa fiind locotenentul major V. Achim, cunoscut drept securistul Uniunii Scriitorilor. „Ah! De ce nu sînt surd ca Beethoven?“ Iată o notă din 23 martie 1961 adresată lui Achim şi semnată de sursa „Filipescu“. Revista Luceafărul iniţiase un concurs literar cu participarea tinerilor scriitori. Sute de plicuri au fost triate. Numele participanţilor era secret şi se afla într-un plic sigilat, avînd ca semn de securitate „un moto“ identic cu cel de pe text. Deşliu, în vremea aceea redactor-şef al ziarului, a selectat cele mai proaste texte şi […]
Criza de … dizident a lui Deşliu s-a datorat pierderii
popularităţii, în anii de după baladele sale nesărate şi sforăitoare. Nu avea talent, acesta este adevărul, s-a bucurat de favoruri nemeritate, iar tragedia sa personală a fost politizată, omul nu mai avea ce pierde. O fi fost ucis, este posibil.