Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Dubla măsură şi politizarea plagiatului
- 25-07-2012
- Nr. 634
-
Paul CERNAT
- Actualitate
- 10 Comentarii
Multdiputata chestiune a plagiatului din teza de doctorat a premierului Victor Ponta a marcat o premieră în viața publică românească: pentru prima dată un scandal politic la vîrf are drept instrument și suport mediul academic autohton. Din păcate, el nu va contribui la însănătoșirea acestuia din urmă, aşa cum ne dorim toţi cei care ne confruntăm an de an cu fenomenul respectiv. Şi asta din cauza politizării sale diversioniste, căci, sub masca eticii profesionale, cazul a fost instrumentat cu mijloace și mize politice. Să recapitulăm. La început a fost deconspirarea fraudei comise de Corina Dumitrescu, propusă pentru preluarea Ministerului Educației din nou-instalatul guvern USL și suspectată de intenții „restauraționiste“ după ce Traian Băsescu a lansat o serie de avertismente cu tîlc; a urmat devoalarea plagiatului grosier comis de înlocuitorul ei, Ioan Mang. Ambele devoalări au sancţionat deficienţe flagrante în politica de „cadre“ ministeriabile în domeniul învăţămîntului. Paralel, Grupul pentru Investigații Politice a contraatacat lovind cu descoperirea unui plagiat în teza de doctorat a procurorului-general Laura Codruța Kovesi. Iar după cîteva zile, prestigioasa revistă Nature a scos pe piață dovada plagiatului comis de premier în teza sa de doctorat în drept din 2003. N-a durat mult pînă cînd s-a aflat […]
Legat de ultima parte, cred ca trebuie facute cateva mentiuni. Daca in „filosofia” lui Nae Ionescu, plagiatul ar fi trebui inteles cu totul altfel, dupa cum sustine Bordas, este foarte bine, la fel si in orice alta lucrare, care e posibil sa aiba o valoare deosebita. Dar ea sa-ti aduca titlul de doctor este imposibil, pentru ca oricare ar fi valoarea sa continutistica (si implicita), ea trebuie sa respecte anumite reguli. Poate avea o valoare foarte mare fara a avea valoarea necesara acordarii titlului de doctora. Simplu, altfel ajungem la conditia fictiunii postmoderniste (de fapt si a artelor plastice de dupa wwII), in care plagiatul – intertextualitatea, sa fim mai exacti – are o functie importanta, iar rezultatul de multe ori extraordinar, nefiind vorba de plagiat in adevaratul sens al cuvantului.
Din cate inteleg, problematica textului dvs. pleaca de la constatarea unei instrumentari cu dublu standard a doua teze de doctorat: una a primului ministru, cealalta a procurorului general. In conditiile in care teza dvs. are acoperire in fapte (dupa ultimele audieri, s-ar parea ca in cazul procurorului general n-ar fi vorba de plagiat), nu pot decat sa va dau dreptate. Nu ma convingeti insa cand spuneti ca tratamentul cu dublu standard nu vindeca, ci otraveste.
In primul rand, mi se pare ca aici e nevoie de solutii (sau tratamente) personalizate, adecvate atat persoanei cat si bolii in cauza. Stiti foarte bine ca in medicina, tratamentele adecvate persoanei dau cele mai bune rezultate. Efectul asteptat – insanatosirea – e mai curand acelasi, mi se pare ca metodele prin care se obtin aceste efecte trebuie sa fie diferite, de la caz la caz. In al doilea rand, cum am mai spus-o si intr-un comentariu la textul d-nei Musat pe care-l citati, intr-o societate a cunoasterii ca cea in care ne aflam, e legitim ca plagiatul sa fie o problema sociala. Cat de legitim e sa fie si o problema politica? Da-ti-mi, va rog, un singur exemplu de domeniu social care sa nu fie instrumentat politic ?
Va intreb si pe dvs. cum am intrebat-o si pe dna Musat, de ce este asa de greu sa acceptam ideea ca masurile in cazul celorlalte plagiate sunt mult mai susceptibile sa apara daca plagiatul primului ministru e sanctionat corespunzator ? Sunt convinsa ca primul ministru are si capacitatea si timpul necesar sa faca un alt doctorat, corect, si sa continue sa activeze si in viata politica. De ce nu ar face-o? De ce sa nu-i spunem sa o faca?
Domnule Cernat, „plagiatul” dnei Kovesi e fondat pe lucrari scrise tot de dumneaei. Punct.
@petru cimpoesu: mi se pare mie, sau campania de care vorbesc a inceput inainte sa se fi dat un verdict oficial din partea Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, in timp ca in partea cealalta nici macar nu s-a insinuat ca avem de-a face cu o suspiciune de plagiat – suspiciune care, daca se confirma in cazul unui procuror general, ar putea avea de asemenea implicatii majore?
S-ar putea ca plagiatul doamnei Kovesi sa fie \”dovedit\” de Comisia de Etica de pe linga MEN la fel ca si cel al lui Ponta, adica deloc. Dubla masura insa ramine la nivelul abordarii publice, si ea nu poate decit sa afecteze global, prin politizare partizana, o problema care trece dincolo de interesele politice ale uneia sau alteia din parti.
„Ştim cu toţii că plagiatul a devenit, după Revoluţie, un fenomen cvasigeneral în cazul noilor oameni politici cu formaţie juridică din România, comodificați suplimentar de cînd facultățile de stat și cele particulare au intrat în competiție ca fabrici de diplome, sub presiunea ipocritei finanțări per capita.”
Asta este problema. Daca stiti cu totii, de ce nu s-a facut ceva? Dna Musat si Dvs deplangeti pe drept folosirea acuzatiei de plagiat ca arma politica. Bineinteles, daca plagiatul n-ar fi atat de raspandit, arma ar fi ineficienta. Adevaratele victime sunt imaginea Romaniei in Europa si fraierii care au muncit din greu la doctorat si acum isi vad diplomele ieftinite.
Cum ar spune nenea Iancu: Plagiat sa fie daca o cer interesele partidului, dar sa o stim si noi
Draga Paul Cernat, in graba de a demonstra nu stiu ce, poate ti-a scapat un mic detaliu: plagiatul a fost dovedit. Plagiatul lui Kovesi, inca nu.
@cititor: de unde ati scos-o ca l-as fi aparat pe Ponta? Ponta a plagiat, am spus-o si o repet, trebuie sa-si asume asta. Astept cu interes ca si Unversitatea de Vest sa catadicseasca sa se pronunte in cazul Kovesi. Mi-e teama ca voi astepta mult si bine.
Ar cam trebui, totusi, pentru ca politizarea plagiatelor (reale) face un rau imens corpului universitar romanesc in intregul sau. Si nu cred ca merita.
O sa va demonstrez cum e cu rolul lui Daniel Funeriu cind o sa va demonstrati si dvs. „convingerea” ca Ponta si-a cumparat lucrarea. Haideti sa fim seriosi!
Oare e chiar asa de greu de inteles de ce cazul Ponta e unul de exceptie si orice ‘simetrie’ cu alte cazuri e falsa? Ponta e singurul pe plan intern (Mang) si international (Pal Schmitt, Karl-Theodor zu Guttenberg) care desfiintat comisii in loc sa fie (macar temporar)
politic desfiintat de ele. Numai regele se poate plimba gol si isi poate acoperi rusinea printr-o comisie speciala.
Dincolo de isteriile zilei cu ‘machiaverlicuri’ si ‘dandanale’ de referendum, care vor fi curind inlocuite cu altele, vom ramine cu acest exemplu clar, dat noua insine si lumii intregi, de cit poate suporta in materie de corupere de intelesuri limba romana, logica romana si in definitiv poporul roman.
dar scris dintr-o pozitie partizana. nu merita aparat ponta cu pretul delegitimarii doctoratelor romanesti.
sunt curios cum si cand s-a demonstrat ca funeriu e in spatele acuzatiei de plagiat.
o singura convingere am despre acest scandal: ponta a aflat tot din revista nature ca a plagiat. surpriza si siguranta pe care le-a afisat sunt evidente. faptul ca si-a cumparat teza de doctorat (sau i-au scris-o prietenii) cred ca este evident pentru orice universitar sau intelectual cu legaturi in mediul academic. corect, domnule profesor cernat?
„prestigioasa revistă Nature a scos pe piață dovada plagiatului comis de premier. N-a durat mult pînă cînd s-a aflat că în spatele acestei operaţiuni […] se afla consilierul prezidențial Daniel Funeriu” (n.m.: ???????)
„prim-ministrul ar trebui să-şi asume toate consecinţele. Ceea ce nu-l face mai puțin competent în materia în care și-a dat doctoratul” (n.m.: ?????)
Iata cum, atunci cand ai o viziune partizana, excesul de nuanta duce, prin imprecizie, la ceva urat, tare urat…